50.000 cuvinte de scris într-o lună: alt an, altă ediţie de NaNoWriMo

A trecut cam jumătate de an de când nu am mai bătut pe nimeni la cap cu veşti despre cartea mea (norocoşilor!), nu pentru că aş fi renunţat la ea, nu doar pentru că am fost până în infern şi înapoi făcând o diplomă de facultate şi absolvind acea facultate după 6 ani de chin suprem şi nu doar pentru că am avut nevoie de o pauză.

Imaginea asta nu are absolut nicio legătură cu ce povestesc eu, dar îmi aminteşte de perioada emo

Motivul a fost altul: am fost bizi. Prin primăvară am terminat varianta 3 a manuscrisului. Nu erau chiar atât de multe lucruri de modificat după el (credeam eu pe atunci) şi mă apropiam de publicat, când am căscat urechile şi am aflat cam care e starea pieţei de carte în România. Nu intru în detalii, dar treaba asta mi-a readus insomnia timp de o săptămână, făcându-mă să mă întreb serios dacă a mai avut sens să lucrez atât de mult (din iulie 2015) la proiectul NemuCon. Şi răspunsul mi l-am dat tot eu. Da, a meritat, şi merită să merg mai departe.

Când am început să scriu cartea, nu ştiam exact ce voiam de la ea. Am umplut-o de puns, românisme, glume intraductibile, referinţe şi expresii greu de explicat cuiva din exterior. În aprilie m-am hotărât să o rescriu în engleză în întregime, pentru un public străin. Great job, me. Foarte inteligent.

Imaginea asta mi-a apărut drept rezultat când am căutat pe Pixabay “exasperated”

Evident mi-a luat o grămadă să fac draftul 4. Traducerea este încă raw, pe alocuri sună ca româna tradusă în engleză, pe alocuri are scăpări, încă nu curge la fel de bine ca în română. Pe parcurs mi-a venit să renunţ de o grămadă de ori, tocmai din cauza tonului cărţii, a expresiilor intraductibile etc. Încercam de fiecare dată să găsesc expresii echivalente, în loc să traduc direct. Unele mergeau, cele mai multe nu. Mi se părea că nu se mai termină. Mi se părea că e jalnică. Mi se părea că voi mai avea de lucru teribil de mult la ea.

Evident, în final am terminat-o. Şi recitind-o, mi-am dat seama că nu e deloc aşa rea. În română, după 3 variante (dintre care draftul 2 a fost aproape o rescriere integrală), deja ajunsesem să învăţ anumite replici. În engleză se simţea ca şi cum citeam o carte nouă. Da, sigur mai are nevoie de un draft 5 şi 6 până e gata, să corectez incoerenţele, problemele de vocabular, problemele de ritm etc. Prin septembrie am primit şi feedback complet de la 2 noi beta readeri şi mi-am dat seama că mai am multe de modificat şi la conţinut, mai ales către sfârşit. Dar problemele deja sunt rezolvabile. Cartea există. Ideile există. Munca se va face.

Între timp am început să scriu şi la NemuCon 2, continuarea seriei (pentru că editatul cam ucide creativitatea şi trebuie să refulez şi eu cumva). Deocamdată am vreo 31 000 cuvinte. Şi tocmai a început NaNoWriMo, evenimentul care îşi propune să te determine să scrii 50 000 cuvinte într-o lună. Asta înseamnă 1667 cuvinte pe zi. E a treia oară când particip şi îmi propun să fie o a treia victorie.

Siteul Nano zice că dacă ai o copertă ai şanse mult mai mari să câştigi. Am făcut şi eu una în 5 minute în Indesign, ca să mă conformez. Deocamdată nu ştiu ce titlu are volumul 2. Ştiu doar că este mai dark decât volumul 1 şi cu mai multe crime. Am mare parte din plot formulat (nu foarte detaliat, cât mai degrabă ca idei).

O vrăjeală nemuritoare

Trebuie să mă întorc la scris acum. 50 000 cuvinte nu se scriu singure!

Ah, btw. Am un instagram pentru NemuCon şi alte chestii creative. Iniţial ziceam că depun ceva efort şi am grijă să postez mereu. Evident am ajuns să postez numai când îmi vine inspiraţia.

Comments

comments