O carte fantasy care m-a prins - Inima Dragonului [Recenzie]

O carte fantasy care m-a prins – Inima Dragonului [Recenzie]

Printre cărţile cumpărate la ediţia a şasea a târgului de carte Final Frontier, în studiul personal asupra cărţilor de autori români, am luat şi Inima Dragonului, volumul de debut al lui Mircea Ţara, publicat la Crux Publishing. Ce m-a atras a fost coperta, pe care am văzut-o postată pe facebook cu vreo săptămână-două înainte. Printre multe coperţi autohtone, s-a remarcat în ochii mei ca fiind gândită şi executată de cineva care a mai lucrat în design grafic. Dacă ai de a face cu un domeniu foarte vizual (cum e arhitectura, în cazul meu), atunci ajungi să diferenţiezi uşor pliante, afişe, coperţi în care s-au investit efort şi experienţă de cele stângace. Faptul că romanul avea o copertă îngrijită m-a făcut să cred că voi da şi de un conţinut îngrijit.... Read More | Share it now!

Din jurnalul unui vulpoi [Proză scurtă]

Din jurnalul unui vulpoi [Proză scurtă]

Octombrie 20xx
Pagini recuperate din agenda personală de memorii a domnului Berteliandor, stimabilul vulpoi de la nr. 346, zona de nord a pădurii Farcrasului... Read More | Share it now!

Povestea dinozăurelului doctorand [Proză scurtă]

Povestea dinozăurelului doctorand [Proză scurtă]

A fost odată ca niciodată un dinozaur a cărui mamă îl certa că petrece prea mult timp în faţa televizorului şi prea puţin timp afară, în parc. Supărată că fiul e nu avea nicio motivaţie să respire aer curat, mama hotărî să îl trimită într-o aventură magică de găsit un Doctorat Autentic™ neplagiat.... Read More | Share it now!

Dispariţia lunii a 13-a [Bandă desenată]

Dispariţia lunii a 13-a [Bandă desenată]

Acum ceva timp, am făcut un comic pentru Glorioasa Fanzină.
Tema era “Luna a 13-a”.
M-am distrat teribil desenând dinozăurei. :D
Edit: A apărut şi o variantă online a revistei. Pe lângă comicul de aici, am mai ajutat şi la scenariul comicului “Legenda lunii a 13-a”, desenat de talentatul Octavian.... Read More | Share it now!

M-a vizitat un urât la geam

M-a vizitat un urât la geam

… şi am zis să îi fac nişte poze.... Read More | Share it now!

The truth about birds [Short story]

The truth about birds [Short story]

He showed me a painting of a bird. Swift movements, smooth angles; the essence of aerodynamics. He told me that flying is the act of perfection. He told me how birds are freedom itself. He regarded them as delicate, perishable beings that disappear if touched. To him, birds were the ideal that you can only earn towards, but never reach.... Read More | Share it now!

Reaching out to you [Short story]

Reaching out to you [Short story]

The day I first approached you was an ordinary day in a long row of ordinary days; but then it was this particular encounter that decided in my head that I was a privileged being; for, as a cat, I could connect with people with much more ease than they could do it among themselves.
At least a month had passed since, upon going to bed as a 30 something year-old man, I suddenly and perplexingly woke up as a member of Felis domesticus. That is to say, I woke up in the body of a cat, while still retaining a human consciousness and ability to discern facts. It had taken me quite some time till I had finally coped with seeing the world in greenish blue tints, hearing every little sound wave as is amplified and, most disturbingly, smelling every ounce of odor of organic and non-organic entities. But even so, beyond my enhanced senses, what truly bothered me were my cat instincts; I had to obey them whether willing or not; yet I couldn’t help but rationalize my behavior and feel ashamed of it from a human perspective.... Read More | Share it now!

The last safe place [Short story]

The last safe place [Short story]

It was the last safe place on Earth for him.
A brain, an intelligent brain, enclosed in a tiny skull. His head. His head was the safety zone. He kept telling himself that. His brain would never ever betray him. It was his and his alone.
It was his last home, his last sanctuary.... Read More | Share it now!

Imminent humans [Short story]

Imminent humans [Short story]

“They’re here! They’re here! The humans are here!”... Read More | Share it now!

Impresii de la: Expoziţia de reptile vii @Râmnicu-Vâlcea, 2 mai 2014

Impresii de la: Expoziţia de reptile vii @Râmnicu-Vâlcea, 2 mai 2014

Azi m-am plimbat prin oraş după ploaie. Orice om ar trebui să se plimbe singur din când în când prin oraşul natal şi să intre pe unde îl trăzneşte. Eu am intrat la Muzeul de Istorie, unde era o expoziţie de reptile vii. Mi s-a dat un bilet de copil, nu de adult (…nu ştiu sigur de ce, dar mă rog. Am economisit un leu). Înăuntru era un nene cu mustaţă, colecţionarul. A explicat destul de mult despre fiecare. Câţiva dintre şerpi tocmai năpârliseră şi aveau pieile expuse. Erau frumoşi de-ţi venea să-i mănânci. Şi la fel de veninoşi.
Nenea (pe care am uitat să îl întreb cum îl cheamă, of) îşi începuse colecţia în urmă cu 25 de ani. Avea inclusiv chestii extrem de rare; de exemplu, un crocodil pitic african, unul dintre singurii 3 din Europa. A ţinut să ridice capacul şi să îl deranjeze un pic, atât cât să se întoarcă rapid spre el. A deschis şi la iguană terrariul şi ne-a lăsat să o mângâiem. Şi pe boa imperial la fel (mie mi se căţărase pe braţul drept. Era fain rău. M-am uitat fix în ochii lui la o distanţă de 10.15cm. Avea limba albăstruie).
Nenea a deschis şi la tarantulă şi la agamă, dar numai el a umblat la ele. În plus, a sâcâit şi o ţestoasă foarte foarte agresivă.
Între timp, eu am făcut nişte schiţe în direct, ochelari-less. :)... Read More | Share it now!

Dragonul nestereotip [Proză scurtă]

Dragonul nestereotip [Proză scurtă]

A fost odată ca niciodată un dragon supărat pe toate stereotipurile fantasy despre membrii speciei sale. În încercarea de a se distinge drept un original, dragonul hotărî să se aproprie de categoria de oameni cei mai deschişi înspre inovaţie – studenţii. Aşa că îşi deschise o covrigărie în centrul Bucureştiului (tehnic, nu avea nevoie de cuptor).... Read More | Share it now!

Poveste detectivă cu dinozauri: descoperă ucigaşul!

Poveste detectivă cu dinozauri: descoperă ucigaşul!

Presupunem că există o serie de romane intitulate PteroSofi, având ca subiect un pterozaur care călătoreşte prin timp în cele trei epoci din Mesozoic (Triasic, Jurasic, Cretacic) şi are aventuri cu amicii săi dinozaurii din fiecare dintre cele trei ere.... Read More | Share it now!

Apocalipsa. Poveste scrisă de un arhitect [Proză scurtă]

Apocalipsa. Poveste scrisă de un arhitect [Proză scurtă]

Porumbelul de culoarea gips-cartonului ateriză pe glaful exterior din plăci ceramice cu mozaic şi începu să piuie. Din fericire pentru locatari, pereţii tristrat şi ferestrele calorice ofereau o izolaţie fonică suficientă, încât să nu-l poată auzi. Aceştia stăteau tolăniţi pe canapeaua din livingul de 15,98mp, organizat sub forma unui plan liber (în directă legătură cu diningul situat lângă bucătărie) şi priveau la televizor. În mod inconştient, livingul supus activităţii regulate a urmăritului unei emisiuni de divertisment cunoscute despre gătit şi servit alimente constituia nucleul familial al locatarilor. Nucleul era dublat de la fel de inconştienta, dar indubitabila percepţie a hornului care se continua dincolo de acoperiş (şi care nu era folosit niciodată) drept axis mundi. Iar în vârful lui axis mundi era situat un al doilea porumbel (de culoarea secţiunii lemnului de stejar debitat la gater şi tratat cu bachelită). Porumbelul umărea insistent pisica de pe gard, care tocmai sărise sub bolta de viţă de vie [bineînţeles că exista o boltă de viţă de vie şi o pisică pe gard. De asemenea, existau roşii în straturi. Acestea confereau atmosfera spaţiului privat exterior.]... Read More | Share it now!

Studenţii, ca hienele... [Poezie]

Studenţii, ca hienele… [Poezie]

Serengeti. În savană,
Hienele au prins o zebră.
Şi-ntr-o asonanţă funebră,
Râd şi rad orice strop de hrană.
Şacali şi un-leu stau şi îndură
Sperând la o îmbucătură…... Read More | Share it now!

Lăcusta care bea apă

Lăcusta care bea apă

Timp de vreo trei zile, am avut o lăcustă în cameră. Când am reuşit în final să o prind (asta după ce a aterizat direct într-o rămăşiţă de pânză de păianjen), primul lucru pe care l-a făcut (după ce s-a curăţat) a fost să bea apă din stropii de ploaie.... Read More | Share it now!

%d bloggers like this: