Subtile şi recente

Subtile şi recente

Stau în tren de câteva ore, tocmai am terminat de citit o carte (tare stupidă, de altfel), am pus-o lângă mine și mi-am luat telefonul. Un nene bătrân și gras care a dormit tot drumul mă vede și începe să imite exagerat către cucoanele din fața lui butonatul pe telefon. “Numai tâmpiți în ziua de azi domnule, nu mai citește nimeni, o generație de analfabeți și idioți! Și ei o să ne conducă!”. Mă uit rânjind către una dintre cucoane (care încearcă să dreagă situația spunând că tinerii citesc digital, spre indignarea și revolta domnului) și îmi bag cartea și ochelarii în rucsac. Gotta live the stereotype.... Read More | Share it now!

Legenda trenului IR1522 [Proză scurtă]

Legenda trenului IR1522 [Proză scurtă]

Hărmes-Bărmes, zeul autohton al călătoritului, cerificat cu șapte diplome, cinci onoruri și zece articole în presa locală, stătea tolănit pe canapeaua lui de piele, ronțăind jeleuri și scărpinându-se pe după ceafă cu unghia degetului mic de la mâna stângă.
În fața lui, rând pe rând, șoferi de toate felurile, vatmani, căpitani și șefi de tren soseau și îi pupau tălpile, aducăndu-i ofrande și sperând la un patronaj responsabil pe durata întregii călătorii.... Read More | Share it now!

O seară de scris

O seară de scris

Nu mai scrisesem aproape deloc în ultima lună jumătate, aşa că era cazul să îmi dau singură un şut şi să mă pun pe treabă. Aveam motive valide pentru pauza îndelungată, dar nu mai aveam scuze pentru amânare. Trosnindu-mi degetele, ştergându-mi ochelarii şi luându-mi o ceaşcă de ceai lângă mine, mi-am trântit laptopul pe genunchi.... Read More | Share it now!

Chestii dubioase pe care le-am căutat pe google pentru cartea pe care o scriu acum

Chestii dubioase pe care le-am căutat pe google pentru cartea pe care o scriu acum

Nu poţi scrie o carte fără research intens. Iată câteva lucruri despre care m-am documentat eu pentru Convenţia Nemuritorilor:... Read More | Share it now!

Subtile de Bucureşti

Subtile de Bucureşti

Mă duceam între cursuri la patiserie după covrigi. Am observat un grup de tineri – păreau de liceu – trecând pe lângă librăria Eminescu. Una dintre fete avea o carte în mână – probabil ceva din colecţia Adevărul, pe care o citea destul de prinsă – însă deodată s-a oprit fascinată, să se holbeze la ofertele 2+1 cu Fifty Shades of Grey.
-Are o carte în mână şi mai stă să se uite după altele în vitrină? Ce p%%% mea! – strigă un tip din grup după ea, apucând-o de braţ şi trăgând-o mai departe, spre hazul celorlalţi.... Read More | Share it now!

Impresiile unui inginer despre Facultatea de Arhitectură (constatate de domnul M. după 10 minute de stat în holul de la intrare)

Impresiile unui inginer despre Facultatea de Arhitectură (constatate de domnul M. după 10 minute de stat în holul de la intrare)

Ce multă lume fuge.
De ce vă grăbiţi toţi?
Predare? Păi nu s-a terminat acum 10 minute? La ce vă mai duceţi?
Ce de chestii cară unii!
Încep să disting nişte tipologii de studenţi…
Oamenii care fug disperaţi pe scări sau spre lift.
Oamenii care cară tuburi şi foi şi machete. Cum puteţi să căraţi atâta? La noi îţi ajunge un rucsac cu un laptop.
O groază de fete!
Mulţi hipsteri.
(Definitely hipsteri).
Lume super fashion. Nu înţeleg, dacă de abia aveţi timp să dormiţi, cum să mai fashion?
... Read More | Share it now!

Mincuficarea [Proză scurtă]

Mincuficarea [Proză scurtă]

Toată lumea din ateliere avea ochii hămesiţi şi adânci înfipţi în orbite, pielea transparentă şi scofâlcită şi gura rânjind în parabolă perfectă.
Începuse cu studenţii din anul 4. Când până şi cel mai chillax din cei 350 constatase că lucra de peste 24 de ore sărind de la o predare la alta, izbucnise epidemia. La început, câte un student-doi din fiecare atelier se bloca lucrând, ridica privirea către infinit cu mâinile întinse în faţă şi începea să se descărneze. Dezintegrare lentă, ireversibilă, dar sigură. Ceilalţi nu îl băgau în seamă. Erau obişnuiţi să le mai cadă câte un echer, să îşi mai înfige cuţitul în câte un deget lucrând la machetă sau să li se mai lipească ochii cu adeziv instant de 5 secunde. Accidentele erau comune în meserie. Chiar şi să îţi arunci laptopul pe geam când se bloca randarea după 5 ore şi apoi să plângi pentru 5 zile era un lucru obişnuit. Însă studenţii infestaţi ieşeau din obişnuit.... Read More | Share it now!

Vecinii mei de sus [Poezie]

Vecinii mei de sus [Poezie]

Vecinii mei de sus
Mă sperie nespus.
Trăiesc mereu cu teama mea
C-or da o gaură-n podea.... Read More | Share it now!

Tanti cu stecker [Proză scurtă]

Tanti cu stecker [Proză scurtă]

Mare şedinţă de marketing mare. Şeful intră nervos, ronţăindu-şi inconştient cravata albastră cu floricele albe.
Lumea tace.... Read More | Share it now!

Subjugare [Proză scurtă]

Subjugare [Proză scurtă]

În ziua în care mi-au scos creierul deja mi se înmuiase suficient de mult cutia craniană de la Spălări succesive, aşa că l-au dat jos destul de uşor şi l-au ambalat într-o pungă de plastic şi l-au aruncat la gunoaie organice sau l-au dat de mâncare unor politicieni, nu mai ştiu sigur, şi mi-au pus în locul lui o varză mov printată 3D şi era chiar drăguţ, că majoritatea nimeriseră o tărtăcuţă 3D urâtă şi deformată şi avuseseră probleme cu asimilarea, dar la mine s-a asimilat totul ok, şi a mai fost drăguţ şi că pe mine m-au trecut pe Sistem Cognitiv manual independent şi mi-au făcut setările corecte şi puteam să mă descurc şi singur, dar mulţi erau pe autopilot şi erau defecţi ca naiba din cauza Centralizatorului învechit, şi oricum majoritatea oamenilor primiseră termoizolaţie în loc de creier şi deveniseră un fel de zombie care ingurgitau aliaje diverse şi scoteau înapoi metalele pure, dar despre ei n-am aflat niciodată mare lucru că erau ţinuţi în ţarcuri şi izolaţi de restul masei insulare.... Read More | Share it now!

Mega Image, mega infinit [Proză scurtă]

Mega Image, mega infinit [Proză scurtă]

–Nu vreaz să intru la Mega Image! am declarat, dând cu pumnul în piept şi uitându-mă cu trufie la cer, de parcă l-aş fi ameninţat pe însuşi Zeus.
Nevastă-mea mă privi de parcă tocmai înghiţisem tuş de imprimantă şi sângeram cyan şi magenta.
–Nu înţelegi – i-am spus. Nu vreau. Nu aici. Nu acum; chiar nu e momentul. Nu ne grăbim, nu? Hai să facem o plimbare până la următoarea intersecţie şi să intrăm la Mega acolo.
–Hai – se amuză ea, ridicând din umeri. Nu e ca şi acum avem ceva de pierdut.
Pornirăm amândoi braţ la braţ; după nici cinci minute, ajunsesem deja.
–Ştii ceva? se auzi mustăcind nevastă-mea. Nici eu nu am chef de asta. Mergem la următorul.
–Mergem.
La al treilea, eu am căscat profund, cu premolarii şi molarii vizibili, după care am continuat jocul:
–Next.
–Next să fie!
La al patrulea însă, nevastă-mea se întoarse spre mine rânjind ca un babuin în izvoare termale:
–Pun pariu că putem să mergem la nesfârşit până să se termine intersecţiile cu Mega Image.
Mi-am troznit falangele şi am răspuns pe un ton egal:
–Pariu acceptat. Cine pierde, plăteşte tura asta de cumpărături.... Read More | Share it now!

La Vâlcea [Poezie]

La Vâlcea [Poezie]

În vacanţă eu stăteam
Boiereşte – leneveam
La umbră, sub un copac
(Când e cald, pot doar să zac).
Asta însă-n Bucureşti
Unde-i soare – să trăieşti!... Read More | Share it now!

Architecture puns desenate de mine

Architecture puns desenate de mine

:D... Read More | Share it now!

Artistul desăvârşit de la masa vecină [Proză scurtă]

Artistul desăvârşit de la masa vecină [Proză scurtă]

Ieri după atelier m-am dus cu AB la un cappuccino. Plictisindu-ne, ne-am apucat să măzgălim pe şerveţele. La masa alăturată, un tip şi o tipă de circa 30 de ani fiecare, cu un bloc de schiţe A3 nou, neînceput, genul care se găseşte la magazinele Rembrandt de la Hanul cu Tei la sume ridicole şi pe care nu îţi vine să îl cumperi decât dacă eşti artist desăvârşit.... Read More | Share it now!

%d bloggers like this: