Legenda trenului IR1522 [Proză scurtă]

Legenda trenului IR1522 [Proză scurtă]

Hărmes-Bărmes, zeul autohton al călătoritului, cerificat cu șapte diplome, cinci onoruri și zece articole în presa locală, stătea tolănit pe canapeaua lui de piele, ronțăind jeleuri și scărpinându-se pe după ceafă cu unghia degetului mic de la mâna stângă.
În fața lui, rând pe rând, șoferi de toate felurile, vatmani, căpitani și șefi de tren soseau și îi pupau tălpile, aducăndu-i ofrande și sperând la un patronaj responsabil pe durata întregii călătorii.... Read More | Share it now!

7 lucruri pe care le-am învăţat scriind o carte într-un an

7 lucruri pe care le-am învăţat scriind o carte într-un an

Duminică mi-am termint primul draft din cartea la care lucrez de peste un an. Şi, deşi mai am încă multă muncă de depus până să o aduc la un stadiu de finalizare, recitind-o, simt că s-a dezvoltat enorm de la început până acum, deseori în moduri imprevizibile. Şi, odată cu ea, m-am dezvoltat şi eu, învăţând o grămadă de lucruri nu doar despre cum să scriu mai bine, ci şi despre cum să mă organizez mai eficient. Iată pe cele mai importante dintre ele.... Read More | Share it now!

What inspired you to start writing? - Interviu

What inspired you to start writing? – Interviu

Prin 2012, cineva de pe DeviantArt s-a gândit să îmi ia un mic interviu despre relaţia mea cu scrisul. Citindu-l acum, îmi dau seama că o parte dintre lucruri s-au schimbat destul de mult, deşi esenţialul a rămas acelaşi. Ataşez la fiecare răspuns şi comentariul meu din prezent, pentru comparaţie.... Read More | Share it now!

Cotitura [Proză lungă]

Cotitura [Proză lungă]

Zâna Peticelor era atât de umflată stând acolo pe patul cu baldachin şi înfulecând prăjiturele şi toată lumea din jur părea atât de hotărâtă să nu remarce asta, încât nu m-am putut abţine să nu-i spun că e grasă.
N-am făcut asta din răutate şi nici ca o bravură, ci pentru că eram pre-determinat să cred că mai există pe lume valori morale. Zâna Peticelor, pe cât ar fi fost ea de peticită, era totuşi o zână, prin urmare un reprezentant al binelui, frumosului şi toate cele care nu şi-ar găsi nicicând locul într-o campanie electorală. Înţelegeam dacă masiva ei alură ar fi fost determinată genetic sau cauzată de vreo boală; sau, şi mai rău, dacă ar fi fost un simbol agricultural; dar statul toată ziua pe o grămadă de perne, înfulecând alune, floricele şi negrese în această succesiune în timp ce o grămadă de privitori păreau prea ofuscaţi de grandoarea statutului ca să mai comenteze… cum să zic eu, chestia asta îmi făcea sinusurile să-mi pulseze nervos şi ritmic a indignare. Aşa că am făcut-o.
Ştiam că nu e deloc politicos să insulţi o zeitate locală şi ştiam că vor fi consecinţe deloc armonioase. Dar uneori vocea aia înaltă din străfundurile cefii mele producea scuze mult prea scandaloase ca să se opună până şi raţiunea; prin urmare i-am zis-o, i-am zis-o cu năduf şi respirând rar, şi pe cuvânt că i-aş mai zice-o şi acum daca aş mai avea ocazia.
–Cucoană, eşti grasă. Eşti atât de grasă, încât ar încăpea în tine trei colonii de manguste şi tot ar mai fi loc pentru un tunel interconector. Eşti grasă rău de tot şi zău că nu se cuvine să fii zână la grăsimea ta.
După care am pufnit privindu-i faţa mistreţiană fix vreo trei secunde, m-am întors pe călcâie, am închis ochii şi-am strâns pumnii, aşteptându-mi sentinţa.
–Furabie ama Randif – vocea îi era extrem de groasă şi cu urme clare de probleme respiratorii – Furabie ama Randif – zise iar (oare voia să aibă impact mai mare? sau îşi găsea greu ideile) – te blestem să resimţi toată viaţa ta prima durere pe care o vei simţi începând cu acest moment, de orice natură ar fi ea.
Mi-am pus pălăria în dreptul inimii, am făcut o plecăciune (fiind tot cu spatele la ea!), după care am coborât rânjind de pe podium, confundându-mă cu fundalul înainte să mă ia la întrebări cineva din mulţimea uluită.... Read More | Share it now!

Din jurnalul unui vulpoi [Proză scurtă]

Din jurnalul unui vulpoi [Proză scurtă]

Octombrie 20xx
Pagini recuperate din agenda personală de memorii a domnului Berteliandor, stimabilul vulpoi de la nr. 346, zona de nord a pădurii Farcrasului... Read More | Share it now!

You're A Scientist! (Make Your Own Mistakes Book 1) by Phil Edwards [Book Review]]

You’re A Scientist! (Make Your Own Mistakes Book 1) by Phil Edwards [Book Review]]

Saw this free ebook advertised on the Fake Science Facebook page and decided to try it out. It was a fun little Choose your own Adventure book, set in the Fake Science Lab, where you started out as a beaker cleaner with 5 basic choices (Explore space/Become a biologist/Become a chemist/Become an earth scientist/Become a physicist). The choices branched out in many fun and unexpected ways and while most of the ends were bad ones (where the lab mortician usually comments something random about your silly death), I did reach some good ends too. In fact, the true ending (and quite a hilarious one indeed) could be reached in more than one way.... Read More | Share it now!

National Novel Writing Month

National Novel Writing Month

Anul ăsta m-am hotărât să particip la National Novel Writing Month sau NaNoWriMo, pe scurt. Evenimentul e deja internaţional şi îşi propune să te facă să scrii o carte de 50 000 cuvinte de-a lungul întregii luni noiembrie (adică aproximativ 1667 cuvinte pe zi). Nu e vreun concurs, doar un challenge personal, dar prin site ajungi să cunoşti mulţi alţi oameni care se ocupă cu scrisul şi eventual să te şi întâlneşti cu o parte dintre ei, ceea ce eu am făcut şi mi s-a părut foarte fun. Niciodată nu am mai stat de vorbă cu cineva despre scris ca şi cum ar fi cel mai de la sine înţeles lucru din lume, pe care îl faci cu cea mai mare naturaleţe. De obicei, lumea crede că e ceva mai neobişnuit şi ridică din umeri.... Read More | Share it now!

MiroSeny [Proză lungă]

MiroSeny [Proză lungă]

–Fiiii-ţi-aaaar naaaa-ţiii-aa de teeee-leee-fooon!
Înjurasem prelung, melodios şi, evident, cu o disconcentrare violentă; aşa încât rămăsesem oarecum surprins că, după atâţia ani, păstram încă muzicalitate artistică în voce. Oarecum mândru, mi-am dus mâna la gât, tuşind de parcă aş fi avut vreo oarecare funcţie importantă aici, în apartament, şi ceream atenţiune maximală; dar apartamentul era gol, mie nu-mi auzea nimeni vocalizele şi, în plus, pe fundul receptorului scria „Made in Germany” – fir-ar ei să fie de nemţăloi îmbuibaţi. Clar, eram fleaşcă de oboseală.
Şi era şi normal; trei luni pe vapor, juma de zi cu avionu’ şi încă o oră pe afurisitele de drumuri ale capitalei – es war ein Wunder, că îmi mai păstram cât de cât stabilitatea perpendiculară şi nu aveam tendinţe de mers răţoiesc. Şi toate ca să ce? Să ajung acasă – pardon, la fosta acasă – şi să găsesc apartamentul complet gol; nu tu Ritsu, nu tu chiriaşii pe care încă nu-i cunoscusem ai lui Ritsu, nu tu bagaje, nu tu vreo explicaţie a lipsei lor; na poftim întâmpinare!... Read More | Share it now!

Haremul [Proză scurtă]

Haremul [Proză scurtă]

Într-o zi însorită, Eroul se ridică vesel din scaunul său de paşă şi hotărî să-şi viziteze haremul. Acesta era păzit de un crocodilozaur mutant care suferea de gripă, aşa că-şi pusese un fes pe cap. Din păcate, o parte din câmpul său vizual era blocat. Prin urmare, nu-şi recunoscu stăpânul şi se repezi cu cele opt gheare de 37,5 cm drept spre el.
—Stai, fiinţă tridimensională cu creier de cinci grame! strigă Eroul la random, ascunzându-se după o tufă.
Dar crocodilozaurul continuă să-l atace! Şi să-l atace! Şi să-l atace! Bietul Erou era într-o situaţie disperată. Deodată însă…... Read More | Share it now!

Frankenpumpkin [Proză scurtă]

Frankenpumpkin [Proză scurtă]

Era miezul unei nopţi cu lună plină şi eu ieşisem să culeg un dovleac, când m-am împiedicat de un cap de om ascuns prin vrej. Un cap de om mult mai mare decât normal, cam cât un pepene. Un cap de om, care părea că moţăie.
Am urlat din străfundul plămânilor şi am fugit în casă.
–Iaaaviii! Iaaaviii! Vino repede!
Iavi stătea tolănit în pijamale în faţa televizorului, bând bere şi regurgitând acelaşi documentar despre supravieţuirea în condiţii extreme din Alaska (bătăi cu urşi şi elani şi popândăi). L-am apucat de mâneci şi l-am târât cu disperare în grădină.
–U-u-u-uite! i-am gesticulat în toate părţile, nemaireuşind să mai articulez ceva mai inteligent.
Lui Iavi îi luă vreo câteva secunde să înregistreze chestia printre ierburi… dar şi când o făcu:
–Sfânt rahat de oaie măsliniu! Tu vezi că a crescut din vrej? Are un rest de floare fix în creştet!
–Vrei să spui că-i viu?!... Read More | Share it now!

Fraierabie [Proză lungă]

Fraierabie [Proză lungă]

Fata care mi-a picat drept partener la examenul de limbă străină îmi dădea impresia distinctă că o să se scurgă pe podea într-o masă lichidă incoloră, inodoră şi insipidă. Se numea Ciuprina Felion şi aveam vaga noţiune cum că nu era prima dată când o auzeam menţionată. Era lungă, subţire şi aproape doar dublu dimensionată din cauza lipsei formelor în relief. În plus de asta, era ştearsă – ştearsă în strania culoare blondo-şateno-în principal gri a părului, ştearsă în rochia verzuie cu bretele abia vizibile, ştearsă în aparenta abilitate cameleonică de a imita cromatic pereţii camerei în care ne aflam.
Şi, ca să auzi, şi vocea ei era ştearsă.
Guten Tag – îmi picurase ea în ureche imediat ce mă instalasem în scaun; o salutasem la loc cu o oarecare incertitudine.
Şi cam la atât se redusese conversaţia noastră de dinainte de probă.
Ciuprina Felion îşi cunoştea bine germana, am sesizat; n-am simţit niciun impediment în a discuta cu ea întrebările puse de instructoare. La sfârşit m-am ridicat mulţumit, convins că o sa iau maximum de punctaj; Ciuprina trebuia să se fi simţit la fel, pentru că, imediat ce am ieşit din clădirea ambasadei, a început să-mi turuie în limba maternă Niluri şi Amazonuri de fraze cu relevanţă mai mult sau mai puţin fluctuantă pentru mine.
–Şi de unde eşti tu, Ciuprina? am întrebat-o obosit după vreo trei minute de auzit numai înşiruiri aparent comice de traduceri ale unor cuvinte nemţeşti de teapa Umweltverschmutzungbewusstsein.
Ciuprina îşi gogonă ochii între care era intercalat un nas micronic.
–Cum de unde? Sunt de pe scara B!
–De unde?
–De pe scara B!
Am rămas puţin în contradictoriu cu mine însumi; aşa chior eram de nu-mi cunoşteam nici vecinii?
–Şi eu cum de nu te ştiu? am întrebat relativ confuz.
–Aaa…m-am mutat abia acum o lună!
Vasăzică aşa deci. Nu eram nici eu chiar atât de sortit pieirii.
–Păi, mi-a făcut plăcere atunci – i-am zis într-un târziu. Ne mai vedem noi. Eu trebuie să plec pe aici, am o treabă.
Şi i-am indicat bulevardul care ducea înspre centrul oraşului.
Auf Wiedersehen, atunci!
Auf Wiedersehen!
Şi Ciuprina se îndreptă în direcţia opusă, înspre parc. Undeva în dreapta am auzit ceasul instalat de primărie bătând de ora unsprezece…... Read More | Share it now!

Povestea dinozăurelului doctorand [Proză scurtă]

Povestea dinozăurelului doctorand [Proză scurtă]

A fost odată ca niciodată un dinozaur a cărui mamă îl certa că petrece prea mult timp în faţa televizorului şi prea puţin timp afară, în parc. Supărată că fiul e nu avea nicio motivaţie să respire aer curat, mama hotărî să îl trimită într-o aventură magică de găsit un Doctorat Autentic™ neplagiat.... Read More | Share it now!

Dispariţia lunii a 13-a [Bandă desenată]

Dispariţia lunii a 13-a [Bandă desenată]

Acum ceva timp, am făcut un comic pentru Glorioasa Fanzină.
Tema era “Luna a 13-a”.
M-am distrat teribil desenând dinozăurei. :D
Edit: A apărut şi o variantă online a revistei. Pe lângă comicul de aici, am mai ajutat şi la scenariul comicului “Legenda lunii a 13-a”, desenat de talentatul Octavian.... Read More | Share it now!

%d bloggers like this: