Impresii de la: a opta ediţie a Atelierului de confecţionat personaje fantastice

Impresii de la: a opta ediţie a Atelierului de confecţionat personaje fantastice

Sâmbătă am participat la cea de a opta ediţie a Atelierului de confecţionat personaje fantastice, organizat de scriitorul Dan Rădoiu şi editura Crux Publishing, în grădina ceainăriei La un Ceai, în plin soare plăcut de primăvară şi cu ceai cu gheaţă la pahar. De această dată, tema a fost basmul, urmând funcţiile identificate de Vladimir Propp (sau măcar o parte dintre cele 32), dar încercând să ne aplicăm propriul twist asupra personajelor.... Read More | Share it now!

Impresii de la: Final Frontier V, Târgul de carte SF şi Fantasy

Impresii de la: Final Frontier V, Târgul de carte SF şi Fantasy

În weekend am participat, pentru prima dată, la Final Frontier, singurul târg de carte SF şi fantasy organizat în Ro. Evenimentul se află deja la a cincea ediţie, cea din acest an desfăşurându-se la Connect Hub. Pe lângă standurile cu cărţi ale fiecărei edituri din domeniu şi spre deosebire de Kilipirim (care s-a rezumat la partea de “târg”), la FF s-au desfăşurat şi diverse ateliere şi întâlniri legate de scris, desenat sau construit de personaje şi au avut loc mai multe lansări de cărţi, concursuri sau jocuri interactive. Într-un fel, a fost ca o mini-convenţie a fanilor SF/F.... Read More | Share it now!

Impresii de la: Kilipirim, târgul de carte cu discount

Impresii de la: Kilipirim, târgul de carte cu discount

Ieri am fost la prima zi de Kilipirim, târgul de carte cu discount. Ediţia de primăvară din 2016 are loc între 30 martie şi 3 aprilie, în Unirea Shopping Center. Urmărind semnele de pe podea, trecând pe sub o grindă joasă şi de-a lungul unui culoar cu standuri cu pietre magice, lumânări parfumate şi reclame la experienţe ezoterice, am ajuns, finalmente…... Read More | Share it now!

Invidie de scriitor

Invidie de scriitor

E a doua oară anul ăsta şi una dintre puţinele dăţi în viaţă când termin de citit o carte atât de reuşită, de surprinzătoare şi de intensă, încât simt şi la ore după sângele fierbând în mine; şi simt o invidie imensă că stilul meu de a scrie nu e aşa experimentat, că povestea mea încă nu a atins acelaşi nivel, că nu reuşesc să transmit acelaşi neaşteptat la fiecare pas.... Read More | Share it now!

What inspired you to start writing? - Interviu

What inspired you to start writing? – Interviu

Prin 2012, cineva de pe DeviantArt s-a gândit să îmi ia un mic interviu despre relaţia mea cu scrisul. Citindu-l acum, îmi dau seama că o parte dintre lucruri s-au schimbat destul de mult, deşi esenţialul a rămas acelaşi. Ataşez la fiecare răspuns şi comentariul meu din prezent, pentru comparaţie.... Read More | Share it now!

Impresii de la: A şasea ediţie a Atelierului de confecţionat poveşti fantastice

Impresii de la: A şasea ediţie a Atelierului de confecţionat poveşti fantastice

Sâmbătă am participat la cea de a şasea ediţie a Atelierului de confecţionat poveşti fantastice, susţinut de Editura Crux Publishing şi scriitorul Dan Rădoiu la ceainăria La un Ceai. Pentru mine a fost abia a doua participare la aceste ateliere (mi-aş fi dorit să ştiu din timp şi despre primele ediţii), însă mi s-a părut mult mai distractiv decât data trecută.... Read More | Share it now!

Cotitura [Proză lungă]

Cotitura [Proză lungă]

Zâna Peticelor era atât de umflată stând acolo pe patul cu baldachin şi înfulecând prăjiturele şi toată lumea din jur părea atât de hotărâtă să nu remarce asta, încât nu m-am putut abţine să nu-i spun că e grasă.
N-am făcut asta din răutate şi nici ca o bravură, ci pentru că eram pre-determinat să cred că mai există pe lume valori morale. Zâna Peticelor, pe cât ar fi fost ea de peticită, era totuşi o zână, prin urmare un reprezentant al binelui, frumosului şi toate cele care nu şi-ar găsi nicicând locul într-o campanie electorală. Înţelegeam dacă masiva ei alură ar fi fost determinată genetic sau cauzată de vreo boală; sau, şi mai rău, dacă ar fi fost un simbol agricultural; dar statul toată ziua pe o grămadă de perne, înfulecând alune, floricele şi negrese în această succesiune în timp ce o grămadă de privitori păreau prea ofuscaţi de grandoarea statutului ca să mai comenteze… cum să zic eu, chestia asta îmi făcea sinusurile să-mi pulseze nervos şi ritmic a indignare. Aşa că am făcut-o.
Ştiam că nu e deloc politicos să insulţi o zeitate locală şi ştiam că vor fi consecinţe deloc armonioase. Dar uneori vocea aia înaltă din străfundurile cefii mele producea scuze mult prea scandaloase ca să se opună până şi raţiunea; prin urmare i-am zis-o, i-am zis-o cu năduf şi respirând rar, şi pe cuvânt că i-aş mai zice-o şi acum daca aş mai avea ocazia.
–Cucoană, eşti grasă. Eşti atât de grasă, încât ar încăpea în tine trei colonii de manguste şi tot ar mai fi loc pentru un tunel interconector. Eşti grasă rău de tot şi zău că nu se cuvine să fii zână la grăsimea ta.
După care am pufnit privindu-i faţa mistreţiană fix vreo trei secunde, m-am întors pe călcâie, am închis ochii şi-am strâns pumnii, aşteptându-mi sentinţa.
–Furabie ama Randif – vocea îi era extrem de groasă şi cu urme clare de probleme respiratorii – Furabie ama Randif – zise iar (oare voia să aibă impact mai mare? sau îşi găsea greu ideile) – te blestem să resimţi toată viaţa ta prima durere pe care o vei simţi începând cu acest moment, de orice natură ar fi ea.
Mi-am pus pălăria în dreptul inimii, am făcut o plecăciune (fiind tot cu spatele la ea!), după care am coborât rânjind de pe podium, confundându-mă cu fundalul înainte să mă ia la întrebări cineva din mulţimea uluită.... Read More | Share it now!

National Novel Writing Month

National Novel Writing Month

Anul ăsta m-am hotărât să particip la National Novel Writing Month sau NaNoWriMo, pe scurt. Evenimentul e deja internaţional şi îşi propune să te facă să scrii o carte de 50 000 cuvinte de-a lungul întregii luni noiembrie (adică aproximativ 1667 cuvinte pe zi). Nu e vreun concurs, doar un challenge personal, dar prin site ajungi să cunoşti mulţi alţi oameni care se ocupă cu scrisul şi eventual să te şi întâlneşti cu o parte dintre ei, ceea ce eu am făcut şi mi s-a părut foarte fun. Niciodată nu am mai stat de vorbă cu cineva despre scris ca şi cum ar fi cel mai de la sine înţeles lucru din lume, pe care îl faci cu cea mai mare naturaleţe. De obicei, lumea crede că e ceva mai neobişnuit şi ridică din umeri.... Read More | Share it now!

MiroSeny [Proză lungă]

MiroSeny [Proză lungă]

–Fiiii-ţi-aaaar naaaa-ţiii-aa de teeee-leee-fooon!
Înjurasem prelung, melodios şi, evident, cu o disconcentrare violentă; aşa încât rămăsesem oarecum surprins că, după atâţia ani, păstram încă muzicalitate artistică în voce. Oarecum mândru, mi-am dus mâna la gât, tuşind de parcă aş fi avut vreo oarecare funcţie importantă aici, în apartament, şi ceream atenţiune maximală; dar apartamentul era gol, mie nu-mi auzea nimeni vocalizele şi, în plus, pe fundul receptorului scria „Made in Germany” – fir-ar ei să fie de nemţăloi îmbuibaţi. Clar, eram fleaşcă de oboseală.
Şi era şi normal; trei luni pe vapor, juma de zi cu avionu’ şi încă o oră pe afurisitele de drumuri ale capitalei – es war ein Wunder, că îmi mai păstram cât de cât stabilitatea perpendiculară şi nu aveam tendinţe de mers răţoiesc. Şi toate ca să ce? Să ajung acasă – pardon, la fosta acasă – şi să găsesc apartamentul complet gol; nu tu Ritsu, nu tu chiriaşii pe care încă nu-i cunoscusem ai lui Ritsu, nu tu bagaje, nu tu vreo explicaţie a lipsei lor; na poftim întâmpinare!... Read More | Share it now!

Frankenpumpkin [Proză scurtă]

Frankenpumpkin [Proză scurtă]

Era miezul unei nopţi cu lună plină şi eu ieşisem să culeg un dovleac, când m-am împiedicat de un cap de om ascuns prin vrej. Un cap de om mult mai mare decât normal, cam cât un pepene. Un cap de om, care părea că moţăie.
Am urlat din străfundul plămânilor şi am fugit în casă.
–Iaaaviii! Iaaaviii! Vino repede!
Iavi stătea tolănit în pijamale în faţa televizorului, bând bere şi regurgitând acelaşi documentar despre supravieţuirea în condiţii extreme din Alaska (bătăi cu urşi şi elani şi popândăi). L-am apucat de mâneci şi l-am târât cu disperare în grădină.
–U-u-u-uite! i-am gesticulat în toate părţile, nemaireuşind să mai articulez ceva mai inteligent.
Lui Iavi îi luă vreo câteva secunde să înregistreze chestia printre ierburi… dar şi când o făcu:
–Sfânt rahat de oaie măsliniu! Tu vezi că a crescut din vrej? Are un rest de floare fix în creştet!
–Vrei să spui că-i viu?!... Read More | Share it now!

Fraierabie [Proză lungă]

Fraierabie [Proză lungă]

Fata care mi-a picat drept partener la examenul de limbă străină îmi dădea impresia distinctă că o să se scurgă pe podea într-o masă lichidă incoloră, inodoră şi insipidă. Se numea Ciuprina Felion şi aveam vaga noţiune cum că nu era prima dată când o auzeam menţionată. Era lungă, subţire şi aproape doar dublu dimensionată din cauza lipsei formelor în relief. În plus de asta, era ştearsă – ştearsă în strania culoare blondo-şateno-în principal gri a părului, ştearsă în rochia verzuie cu bretele abia vizibile, ştearsă în aparenta abilitate cameleonică de a imita cromatic pereţii camerei în care ne aflam.
Şi, ca să auzi, şi vocea ei era ştearsă.
Guten Tag – îmi picurase ea în ureche imediat ce mă instalasem în scaun; o salutasem la loc cu o oarecare incertitudine.
Şi cam la atât se redusese conversaţia noastră de dinainte de probă.
Ciuprina Felion îşi cunoştea bine germana, am sesizat; n-am simţit niciun impediment în a discuta cu ea întrebările puse de instructoare. La sfârşit m-am ridicat mulţumit, convins că o sa iau maximum de punctaj; Ciuprina trebuia să se fi simţit la fel, pentru că, imediat ce am ieşit din clădirea ambasadei, a început să-mi turuie în limba maternă Niluri şi Amazonuri de fraze cu relevanţă mai mult sau mai puţin fluctuantă pentru mine.
–Şi de unde eşti tu, Ciuprina? am întrebat-o obosit după vreo trei minute de auzit numai înşiruiri aparent comice de traduceri ale unor cuvinte nemţeşti de teapa Umweltverschmutzungbewusstsein.
Ciuprina îşi gogonă ochii între care era intercalat un nas micronic.
–Cum de unde? Sunt de pe scara B!
–De unde?
–De pe scara B!
Am rămas puţin în contradictoriu cu mine însumi; aşa chior eram de nu-mi cunoşteam nici vecinii?
–Şi eu cum de nu te ştiu? am întrebat relativ confuz.
–Aaa…m-am mutat abia acum o lună!
Vasăzică aşa deci. Nu eram nici eu chiar atât de sortit pieirii.
–Păi, mi-a făcut plăcere atunci – i-am zis într-un târziu. Ne mai vedem noi. Eu trebuie să plec pe aici, am o treabă.
Şi i-am indicat bulevardul care ducea înspre centrul oraşului.
Auf Wiedersehen, atunci!
Auf Wiedersehen!
Şi Ciuprina se îndreptă în direcţia opusă, înspre parc. Undeva în dreapta am auzit ceasul instalat de primărie bătând de ora unsprezece…... Read More | Share it now!

Dispariţia lunii a 13-a [Bandă desenată]

Dispariţia lunii a 13-a [Bandă desenată]

Acum ceva timp, am făcut un comic pentru Glorioasa Fanzină.
Tema era “Luna a 13-a”.
M-am distrat teribil desenând dinozăurei. :D
Edit: A apărut şi o variantă online a revistei. Pe lângă comicul de aici, am mai ajutat şi la scenariul comicului “Legenda lunii a 13-a”, desenat de talentatul Octavian.... Read More | Share it now!

Romanţă sezonieră [Proză scurtă]

Romanţă sezonieră [Proză scurtă]

Într-o zi de vară ca asta (Doamne, ce urăsc vara), te-am chemat deoparte să-ţi împărtăşesc cel mai mare secret al meu: cum că nu credeam în teoria heliocentrică. Pentru mine nu existase vreodată Galilei; nu se putea ca lumea să se învârtă în jurul Soarelui. Lumea, sigur sigur, se învârtea în jurul tău.... Read More | Share it now!

Zero [Proză scurtă]

Zero [Proză scurtă]

My first mistake was thinking you were the absence of value. You proved to me you were the value of absence. I was expecting nothingness. Instead, I found existence.... Read More | Share it now!

%d bloggers like this: