Strania dispariţie a marilor brânze de pe internet
Prin noiembrie 2017 am clipit şi când am deschis ochii era deja februarie 2018 şi am ţipat ca în pictura lui Edvard Munch. De obicei trânteam încă o postare despre cartea mea (că nah, de la un punct încolo blogul ăsta aproape că a devenit numai blog de scris). De ziua mea am constatat că aproape toată lumea care îmi ura de bine, publicări şi succesuri avea în ton, pe lângă încurajare, şi o mini exasperare, un soi de hai odată cu cartea aia, ne-ai omorât cu ea cu tot. Cartea (întreaga serie NemuCon, mai degrabă) nu are scuze.... Read More | Share it now!
50.000 cuvinte de scris într-o lună: alt an, altă ediţie de NaNoWriMo
A trecut cam jumătate de an de când nu am mai bătut pe nimeni la cap cu veşti despre cartea mea (norocoşilor!), nu pentru că aş fi renunţat la ea, nu doar pentru că am fost până în infern şi înapoi făcând o diplomă de facultate şi absolvind acea facultate după 6 ani de chin suprem şi nu doar pentru că am avut nevoie de o pauză. ... Read More | Share it now!
Cum mi-am creat personajele – partea I
Când eram prin liceu, am scris sute de pagini dintr-o serie la persoana I al cărei personaj principal era Randi, un tip la 36 de ani. În urmă cu vreun an, le-am povestit colegelor de scris despre seria mea şi a apărut întrebarea: de ce eu, în ipostaza de adolescentă de 17 ani, am creat un personaj (masculin!), atât de distanţat ca vârstă? Cu ce m-am identificat în el? Recunosc, întrebarea m-a lăsat perplexă. Nu îmi închipuisem niciodată că am creat un alter ego prin Randi al meu. Din contră; Randi era doar un tip interesant şi ursuz şi mă distram enorm punându-l în ipostaze în care se simţea penibil. Nu voiam să scriu despre mine sau despre cineva în situaţia mea. Voiam doar să scriu despre un personaj plauzibil. Voiam să îl înconjor de alte personaje plauzibile. Şi exerciţiul mi-a reuşit într-o oarecare măsură; aveam un singur personaj feminin în toată seria care mă reflecta oarecum pe mine (şi care mi se pare oribil de analizat acum, cu 8 ani în viitor), dar în rest, celelalte erau personaje originale, fără nicio legătură cu mine sau cu oamenii ştiuţi de mine.... Read More | Share it now!
Cum a fost când am apărut la TV
“Ai vrea să povestești la un matinal despre grupul nostru de scris?” – m-a întrebat Bianca, în timpul uneia dintre întâlnirile săptămânale din noiembrie.
“Cu mare plăcere!” – am dat eu din cap, complet pe lângă. La doar 4-5 ore de somn pe noapte, stat peste program la lucru zilnic și apoi lucrat încă 2-3 ore în fiecare seară la cartea mea, eram pe val.... Read More | Share it now!
3 principii de revizuit ce ai scris
Era luni dimineaţă şi stăteam în faţa laptopului, recitind primul şi ultimul capitol din varianta 1 din cartea mea, când m-am apucat cu mâinile de frunte, am scrâşnit din dinţi, apoi am dat totul la o parte şi le-am rescris de la 0.... Read More | Share it now!
Am scris 50 000 cuvinte din cartea mea într-o lună. 5 lucruri învăţate din proces
Pe la sfârşitul lui octombrie, cu serviciul în spate şi ameninţarea diplomei din ultimul an de facultate, m-am hotărât să particip pentru a doua oară la NaNoWriMo, evenimentul care îşi propune să te determine să scrii 50 000 cuvinte dintr-o carte în cele 30 zile ale lui noiembrie.... Read More | Share it now!
7 greşeli pe care le-am făcut scriindu-mi romanul
La sfârşitul lui iulie, după ce mi-am printat prima variantă a cărţii mele, am separat-o pe capitole şi am codat capitolele pe culori, mi-am dat jos ochelarii virtuali de scriitor, m-am scărpinat la nas şi apoi mi-am aşezat pe el ochelarii virtuali de editor.... Read More | Share it now!
Şi brânzicile dorm…
Cu cât postezi mai mult pe internet, cu atât ai o viaţă socială mai nesemnificativă – dar, mai nou, pentru mine şi inversul este adevărat: postez din ce în ce mai rar, pentru că mă ocup de tot mai multe lucruri şi ignor Marile Brânze.... Read More | Share it now!
7 lucruri pe care le-am învăţat scriind o carte într-un an
Duminică mi-am termint primul draft din cartea la care lucrez de peste un an. Şi, deşi mai am încă multă muncă de depus până să o aduc la un stadiu de finalizare, recitind-o, simt că s-a dezvoltat enorm de la început până acum, deseori în moduri imprevizibile. Şi, odată cu ea, m-am dezvoltat şi eu, învăţând o grămadă de lucruri nu doar despre cum să scriu mai bine, ci şi despre cum să mă organizez mai eficient. Iată pe cele mai importante dintre ele.... Read More | Share it now!
O seară de scris
Nu mai scrisesem aproape deloc în ultima lună jumătate, aşa că era cazul să îmi dau singură un şut şi să mă pun pe treabă. Aveam motive valide pentru pauza îndelungată, dar nu mai aveam scuze pentru amânare. Trosnindu-mi degetele, ştergându-mi ochelarii şi luându-mi o ceaşcă de ceai lângă mine, mi-am trântit laptopul pe genunchi.... Read More | Share it now!
Chestii dubioase pe care le-am căutat pe google pentru cartea pe care o scriu acum
Nu poţi scrie o carte fără research intens. Iată câteva lucruri despre care m-am documentat eu pentru Convenţia Nemuritorilor:... Read More | Share it now!
Convenția Nemuritorilor
Un nemuritor multimiliardar în vârstă de trei milenii organizează o convenţie secretă, pentru a-i cunoaşte pe ceilalţi nemuritori din lume. Odată ce se adună toţi în acelaşi hotel însă, organizatorul are alte planuri cu ei…... Read More | Share it now!
O idee de acum 8 ani (pe care nu am scris-o niciodată)
Astăzi frunzăream un caiet vechi cu idei proprii de scris, când am dat peste o listă de poveşti în ramă pe care nu am mai ajuns să le pun pe hârtie vreodată. Lista se chema “15” şi era numerotată descrescător de la 7 la -7, fiecare număr având asociat un nume sau un titlu de personaj. Premisa era simplă: personajul de la povestea 7 avea o poveste axată numai pe personajul de la povestea 6; personajul de la povestea 6 abia îl observa pe cel de la 7, însă era total concentrat pe cel de la 5 şi aşa mai departe. Povestea zero trebuia să fie un soi de oglindă, de teritoriu neutru, în care totul se vedea din afară, de la distanţă, obiectiv şi omniscient, iar de la -1 la -7 încolo, toate personajele respectau aceeaşi regulă, însă erau puse într-o ipostază asemănătoare cu cei pe care îi oglindeau. Astfel, spre exemplu, personajul -4 era un soi de antiteză la 4, -3 era ceea ce ar fi putut să ajungă 3, dacă schimba numai un mic aspect al existenţei lui şi aşa mai departe.... Read More | Share it now!
Invidie de scriitor
E a doua oară anul ăsta şi una dintre puţinele dăţi în viaţă când termin de citit o carte atât de reuşită, de surprinzătoare şi de intensă, încât simt şi la ore după sângele fierbând în mine; şi simt o invidie imensă că stilul meu de a scrie nu e aşa experimentat, că povestea mea încă nu a atins acelaşi nivel, că nu reuşesc să transmit acelaşi neaşteptat la fiecare pas.... Read More | Share it now!