Cum să (nu) scrii o lucrare de disertaţie, în 25 de paşi simpli

Cum să (nu) scrii o lucrare de disertaţie, în 25 de paşi simpli

Apucă-te cât mai târziu. Ideal ar fi cu doar 1-2 săptămâni înainte de deadline. Până atunci te documentezi, nu? Decide despre ce vrei să scrii. Fă un cuprins foarte elaborat. Ce dacă vei constata că nu apuci să tratezi nici…

Subtile şi recente

Subtile şi recente

Stau în tren de câteva ore, tocmai am terminat de citit o carte (tare stupidă, de altfel), am pus-o lângă mine și mi-am luat telefonul. Un nene bătrân și gras care a dormit tot drumul mă vede și începe să imite exagerat către cucoanele din fața lui butonatul pe telefon. “Numai tâmpiți în ziua de azi domnule, nu mai citește nimeni, o generație de analfabeți și idioți! Și ei o să ne conducă!”. Mă uit rânjind către una dintre cucoane (care încearcă să dreagă situația spunând că tinerii citesc digital, spre indignarea și revolta domnului) și îmi bag cartea și ochelarii în rucsac. Gotta live the stereotype.... Read More | Share it now!

Prizonierul etern al facultăţii [Proză scurtă]

Prizonierul etern al facultăţii [Proză scurtă]

Octombrie 2019.
La doi ani după ce ai terminat finalmente facultatea, ţi s-a eliberat diploma de absolvire.... Read More | Share it now!

Legenda trenului IR1522 [Proză scurtă]

Legenda trenului IR1522 [Proză scurtă]

Hărmes-Bărmes, zeul autohton al călătoritului, cerificat cu șapte diplome, cinci onoruri și zece articole în presa locală, stătea tolănit pe canapeaua lui de piele, ronțăind jeleuri și scărpinându-se pe după ceafă cu unghia degetului mic de la mâna stângă.
În fața lui, rând pe rând, șoferi de toate felurile, vatmani, căpitani și șefi de tren soseau și îi pupau tălpile, aducăndu-i ofrande și sperând la un patronaj responsabil pe durata întregii călătorii.... Read More | Share it now!

O seară de scris

O seară de scris

Nu mai scrisesem aproape deloc în ultima lună jumătate, aşa că era cazul să îmi dau singură un şut şi să mă pun pe treabă. Aveam motive valide pentru pauza îndelungată, dar nu mai aveam scuze pentru amânare. Trosnindu-mi degetele, ştergându-mi ochelarii şi luându-mi o ceaşcă de ceai lângă mine, mi-am trântit laptopul pe genunchi.... Read More | Share it now!

Chestii dubioase pe care le-am căutat pe google pentru cartea pe care o scriu acum

Chestii dubioase pe care le-am căutat pe google pentru cartea pe care o scriu acum

Nu poţi scrie o carte fără research intens. Iată câteva lucruri despre care m-am documentat eu pentru Convenţia Nemuritorilor:... Read More | Share it now!

Cotitura [Proză lungă]

Cotitura [Proză lungă]

Zâna Peticelor era atât de umflată stând acolo pe patul cu baldachin şi înfulecând prăjiturele şi toată lumea din jur părea atât de hotărâtă să nu remarce asta, încât nu m-am putut abţine să nu-i spun că e grasă.
N-am făcut asta din răutate şi nici ca o bravură, ci pentru că eram pre-determinat să cred că mai există pe lume valori morale. Zâna Peticelor, pe cât ar fi fost ea de peticită, era totuşi o zână, prin urmare un reprezentant al binelui, frumosului şi toate cele care nu şi-ar găsi nicicând locul într-o campanie electorală. Înţelegeam dacă masiva ei alură ar fi fost determinată genetic sau cauzată de vreo boală; sau, şi mai rău, dacă ar fi fost un simbol agricultural; dar statul toată ziua pe o grămadă de perne, înfulecând alune, floricele şi negrese în această succesiune în timp ce o grămadă de privitori păreau prea ofuscaţi de grandoarea statutului ca să mai comenteze… cum să zic eu, chestia asta îmi făcea sinusurile să-mi pulseze nervos şi ritmic a indignare. Aşa că am făcut-o.
Ştiam că nu e deloc politicos să insulţi o zeitate locală şi ştiam că vor fi consecinţe deloc armonioase. Dar uneori vocea aia înaltă din străfundurile cefii mele producea scuze mult prea scandaloase ca să se opună până şi raţiunea; prin urmare i-am zis-o, i-am zis-o cu năduf şi respirând rar, şi pe cuvânt că i-aş mai zice-o şi acum daca aş mai avea ocazia.
–Cucoană, eşti grasă. Eşti atât de grasă, încât ar încăpea în tine trei colonii de manguste şi tot ar mai fi loc pentru un tunel interconector. Eşti grasă rău de tot şi zău că nu se cuvine să fii zână la grăsimea ta.
După care am pufnit privindu-i faţa mistreţiană fix vreo trei secunde, m-am întors pe călcâie, am închis ochii şi-am strâns pumnii, aşteptându-mi sentinţa.
–Furabie ama Randif – vocea îi era extrem de groasă şi cu urme clare de probleme respiratorii – Furabie ama Randif – zise iar (oare voia să aibă impact mai mare? sau îşi găsea greu ideile) – te blestem să resimţi toată viaţa ta prima durere pe care o vei simţi începând cu acest moment, de orice natură ar fi ea.
Mi-am pus pălăria în dreptul inimii, am făcut o plecăciune (fiind tot cu spatele la ea!), după care am coborât rânjind de pe podium, confundându-mă cu fundalul înainte să mă ia la întrebări cineva din mulţimea uluită.... Read More | Share it now!

Subtile de Bucureşti

Subtile de Bucureşti

Mă duceam între cursuri la patiserie după covrigi. Am observat un grup de tineri – păreau de liceu – trecând pe lângă librăria Eminescu. Una dintre fete avea o carte în mână – probabil ceva din colecţia Adevărul, pe care o citea destul de prinsă – însă deodată s-a oprit fascinată, să se holbeze la ofertele 2+1 cu Fifty Shades of Grey.
-Are o carte în mână şi mai stă să se uite după altele în vitrină? Ce p%%% mea! – strigă un tip din grup după ea, apucând-o de braţ şi trăgând-o mai departe, spre hazul celorlalţi.... Read More | Share it now!

Cum am făcut un dovleac de Halloween

Cum am făcut un dovleac de Halloween

Anul ăsta m-am hotărât să fac un dovleac de Halloween. I-am spus în trecere domnului M. de idee şi, spre surprinderea mea, a fost chiar foarte încântat de propunere.... Read More | Share it now!

Haremul [Proză scurtă]

Haremul [Proză scurtă]

Într-o zi însorită, Eroul se ridică vesel din scaunul său de paşă şi hotărî să-şi viziteze haremul. Acesta era păzit de un crocodilozaur mutant care suferea de gripă, aşa că-şi pusese un fes pe cap. Din păcate, o parte din câmpul său vizual era blocat. Prin urmare, nu-şi recunoscu stăpânul şi se repezi cu cele opt gheare de 37,5 cm drept spre el.
—Stai, fiinţă tridimensională cu creier de cinci grame! strigă Eroul la random, ascunzându-se după o tufă.
Dar crocodilozaurul continuă să-l atace! Şi să-l atace! Şi să-l atace! Bietul Erou era într-o situaţie disperată. Deodată însă…... Read More | Share it now!

Mâzgăleli cu tăbliţa grafică

Mâzgăleli cu tăbliţa grafică

Zilele trecute am aruncat o privire prin folderul cu mâzgăleli pe care le-am făcut cu tăbliţa când mă plictiseam şi am zis să postez câteva, în speranţa că mă motivează să mai desenez şi altele.... Read More | Share it now!

Povestea dinozăurelului doctorand [Proză scurtă]

Povestea dinozăurelului doctorand [Proză scurtă]

A fost odată ca niciodată un dinozaur a cărui mamă îl certa că petrece prea mult timp în faţa televizorului şi prea puţin timp afară, în parc. Supărată că fiul e nu avea nicio motivaţie să respire aer curat, mama hotărî să îl trimită într-o aventură magică de găsit un Doctorat Autentic™ neplagiat.... Read More | Share it now!

Cronicile cratiţei [Proză scurtă]

Cronicile cratiţei [Proză scurtă]

În casa doamnei M., toată lumea munceşte.
Limitată de polonicul ursuz cu accent de mafiot şi de tigaia absurdă cu rol de mătuşă colectivă, existenţa mea a fost de-a dreptul trivială. Provin dintr-o familie cu un simţ al conductibilităţii termice deosebit de dezvoltat, aşa că, la venirea mea, am fost privită cu o mare neîncredere. Probabil că toţi se aşteptau să am un aer de domnişoară cu pretenţii, la fel ca priza de pe peretele dinspre vest, care se plângea că o dor circuitele de aproximativ opt ori pe zi; eu însă le-am dovedit contrariul. Deşi aveam un stil de lucru original, diferit de al tuturor celorlalte cratiţe şi nu întotdeauna benefic, cumva, la sfârşitul supei, toate îmi fierbeau bine.
Dar binele nu poate dura pentru totdeauna şi, cu timpul, apar probleme pur existenţiale. Cea mai mare dilemă a mea s-a materializat în prezenţa domnişoarei M.P.... Read More | Share it now!

%d bloggers like this: