Şi brânzicile dorm…
Cu cât postezi mai mult pe internet, cu atât ai o viaţă socială mai nesemnificativă – dar, mai nou, pentru mine şi inversul este adevărat: postez din ce în ce mai rar, pentru că mă ocup de tot mai multe lucruri şi ignor Marile Brânze.
A trecut mai bine de o lună de când am făcut un update. Între timp, s-au întâmplat multe… dar cred că cel mai important e 1) că am început terminat portofoliul de arhitectură care mă rodea în ceafă de fiecare dată când mi se părea că pierd vremea la soare.
Behold!
2) Pe 29 iulie am fost şi la concertul Muse (care mi-a plăcut la nebunie) şi mă apucasem să fac o postare separată pe blog, dar cum nu am mai apucat să o termin şi deja e toamnă, am renunţat la ea.
Şi un mic clip din Citizen Erased, pentru că nu mă pot abţine
(De ce sunt atât de mulţi înalţi pe la concerte şi de ce nu se împrietenesc toţi între ei să stea deoparte într-un grup separat, departe de restul lumii?)
3) Un alt lucru la care am lucrat intens între timp a fost glorioasa carte. Mi-am cumpărat un caiet hipster colorat şi m-am apucat de editare gândit profund.
Şi Gândirea Profundă™ a produs vreo 80 de pagini de caiet de modificări care trebuie implementate. Şi nu la modul, la pagina cutare, paragraful cutare, trebuie înlocuit cuvântul X cu un alt cuvânt Y. Nici nu am intrat în asemenea detalii. Ci mai degrabă…
Capitolul XXX. – trebuie reluată tema personajului X, dialogul trebuie să fie mai întrerupt de acţiuni, SHOW, DON’T TELL cum îl afectează noua situaţie pe personaj, reluată relaţia dintre X şi Y şi X şi Z, totul trebuie mult mai intens!!! şi exagerat, tăiată prima parte din scenă, mai puţină vorbăraie (mai concise replicile), hint pentru ***, foreshadowing pentru *****, red herring despre ***, manipularea cititorului (să suspecteze pe ***) etc.
Cred că m-am distrat mai mult lucrând la partea asta decât scriind efectiv, pentru că mi-am dat seama că pot îmbunătăţi atât de mult varianta a doua!
Apoi am ajuns să editez efectiv şi în Scrivener şi am avut un moment de “My whole life is a lie”, constatând că lumea nu foloseşte TAB pentru alineat, ci funcţia automată din indent.
Altceva?
4) Ah, da. Am fost o săptămână în Munich cu domnul M.
… şi 5) apoi m-am izolat prin tărâmurile natale…
…unde pentru că nu prea e lume cunoscută prin oraş, am ajuns să joc Pokemon Go.
…şi un tip pe care abia îl cunoscusem (şi căruia nu i-am reţinut numele) m-a invitat la un lure (dar l-am refuzat), după ce cu câteva zile în urmă m-a acuzat că i-am furat locul de la gym.
6) Am constatat în seara asta că am o cutie de “Brânzică pufoasă” în geantă. Gotta live up to the name, eh?
7) Jocul meu preferat tocmai a fost scos pe Steam. Spun “jocul preferat” pentru că am jucat toate 8 story arcs în trecut, într-o versiune piratată. Însă am vrut să îl rejoc legal, aşa că am cumpărat varianta de Question arcs (episoadele 1-4), urmând să iau şi partea a doua când apare.
E cea mai mindfuck şi mindbending şi thought challenging şi troll şi profundă poveste pe care am citit-o vreodată (nici nu ştiu cum să o descriu altfel, nu există suficiente cuvinte în română pentru ea) şi tocmai o recitesc, ceea ce îmi încetineşte editarea la propria carte, dar mă ajută teribil să simt hibele romanului meu. Cred că am să scriu în alt post despre ea.
[…] că, ştiind că am ratat deja un concert şi cum eu nu prea merg des la concerte, am hotărât, la fel ca la Muse, să îmi iau bilet de VIP. Veronica făcuse rezervare pentru rândul al doilea; ajungând în […]