Spider! [Proză scurtă]

Într-o zi, şeful m-a prins jucând Spider Solitaire dificultate maximă, în loc să implementez noile coduri.

–Dă-mi cinci motive logice şi valide pentru care acest joc este necesar unui om de vârsta, statutul şi experienţa ta şi am să trec cu vederea gafa – zise el.

Mi-am dat scaunul mai în spate, am tras aer în piept şi mi-am început cu forţă discursul:

–În primul şi în primul rând, Spider Solitaire necesită o mare virtute pe care omul societăţii contemporane întâmpină dificultăţi majore în a o cultiva – şi anume răbdarea. Spider este, în esenţă, un joc al încrâncenării şi încăpăţănării. Numai cineva cu adevărat ambiţios poate să se ţină de un joc cu patru semne până la capăt.

În al doilea rând, jucând Spider Solitaire, o să te loveşti inevitabil de teoria universurilor paralele. Dacă schimbi o singură mutare, se va schimba tot jocul. Cinciul de romb pe un şase de treflă nu are aceeaşi valoare ca cinciul de inimă roşie pe acelaşi şase. În plus, Spider te forţează să iei în considerare consecinţele tuturor mutărilor posibile înainte de a face una. Altfel nu o vei putea alege niciodată pe cea bună – ceea ce omul modern nu prea pare să-şi fi implementat bine în gândire.

Un al treilea motiv este că Spider Solitaire se bazează pe ideea de perfecţionare. Niciun joc de dificultate maximă nu se poate rezolva cap-coadă fără să îţi ştergi ultimele mutări şi să revii la cele de dinainte. E ca şi cum ţi-ai edita calea vieţii: odată ce ai văzut consecinţele unei fapte eronate, din experienţă ştii să alegi o cu totul alt fel de acţiune într-o situaţie asemănătoare. Eviţi, aşadar, să ajungi din nou la vechiul dead end.

În al patrulea rând, nu toate jocurile de Spider Solitaire se pot rezolva. Există cazuri în care mutările sunt imposibile – spre exemplu, dacă obţii numai cărţi de aceeaşi paritate la ultima tură. Jucând multe jocuri, vei ajunge să înveţi când trebuie renunţat şi când nu. Extrem de puţine cazuri sunt, cu adevărat, de necâştigat, la fel cum şi în viaţă, puţine acţiuni nu duc la absolut nimic. Trebuie însă să înveţi când să cedezi şi să o iei de la capăt.

Şi, nu în ultimul rând, poate cea mai importantă lecţie de viaţă din Spider Solitaire este că o mutare eficientă pe termen lung cere sacrificii pe termen scurt. Va trebui să îţi aglomerezi toate cărţile pe numai câteva şiruri, blocând crearea imediată a unui pachet numai de o culoare; aşa o să eliberezi o poziţie eficientă, de care să te poţi folosi pentru a stabili ordinea care să ducă la succes. În mod analog, trebuie nu să ai scopuri mici, ci unul mare, spre care să tinzi chiar dacă temporar îţi vei sufoca ambiţiile de moment. Şi asta pentru că, odată ce îţi deschizi calea spre scopul final, vei putea rezolva şi treburile mărunte pe parcurs.

*

A doua zi, toată lumea din birou se juca Spider Solitaire în patru culori.

Comments

comments