Subjugare [Proză scurtă]
În ziua în care mi-au scos creierul deja mi se înmuiase suficient de mult cutia craniană de la Spălări succesive, aşa că l-au dat jos destul de uşor şi l-au ambalat într-o pungă de plastic şi l-au aruncat la gunoaie organice sau l-au dat de mâncare unor politicieni, nu mai ştiu sigur, şi mi-au pus în locul lui o varză mov printată 3D şi era chiar drăguţ, că majoritatea nimeriseră o tărtăcuţă 3D urâtă şi deformată şi avuseseră probleme cu asimilarea, dar la mine s-a asimilat totul ok, şi a mai fost drăguţ şi că pe mine m-au trecut pe Sistem Cognitiv manual independent şi mi-au făcut setările corecte şi puteam să mă descurc şi singur, dar mulţi erau pe autopilot şi erau defecţi ca naiba din cauza Centralizatorului învechit, şi oricum majoritatea oamenilor primiseră termoizolaţie în loc de creier şi deveniseră un fel de zombie care ingurgitau aliaje diverse şi scoteau înapoi metalele pure, dar despre ei n-am aflat niciodată mare lucru că erau ţinuţi în ţarcuri şi izolaţi de restul masei insulare.... Read More | Share it now!
Ateu [Poezie]
Eu nu am teu, deci sunt ateu
În ale-arhitecturii rute;
Pe piatră cubică, mereu
Îmi calcă lent ghetele rupte... Read More | Share it now!
Mega Image, mega infinit [Proză scurtă]
–Nu vreaz să intru la Mega Image! am declarat, dând cu pumnul în piept şi uitându-mă cu trufie la cer, de parcă l-aş fi ameninţat pe însuşi Zeus.
Nevastă-mea mă privi de parcă tocmai înghiţisem tuş de imprimantă şi sângeram cyan şi magenta.
–Nu înţelegi – i-am spus. Nu vreau. Nu aici. Nu acum; chiar nu e momentul. Nu ne grăbim, nu? Hai să facem o plimbare până la următoarea intersecţie şi să intrăm la Mega acolo.
–Hai – se amuză ea, ridicând din umeri. Nu e ca şi acum avem ceva de pierdut.
Pornirăm amândoi braţ la braţ; după nici cinci minute, ajunsesem deja.
–Ştii ceva? se auzi mustăcind nevastă-mea. Nici eu nu am chef de asta. Mergem la următorul.
–Mergem.
La al treilea, eu am căscat profund, cu premolarii şi molarii vizibili, după care am continuat jocul:
–Next.
–Next să fie!
La al patrulea însă, nevastă-mea se întoarse spre mine rânjind ca un babuin în izvoare termale:
–Pun pariu că putem să mergem la nesfârşit până să se termine intersecţiile cu Mega Image.
Mi-am troznit falangele şi am răspuns pe un ton egal:
–Pariu acceptat. Cine pierde, plăteşte tura asta de cumpărături.... Read More | Share it now!
La Vâlcea [Poezie]
În vacanţă eu stăteam
Boiereşte – leneveam
La umbră, sub un copac
(Când e cald, pot doar să zac).
Asta însă-n Bucureşti
Unde-i soare – să trăieşti!... Read More | Share it now!
Lenea la tuns [Poezie]
Lenea a plecat la tuns
Cu păr lung, lung nespus.
Şi cum Lenea la tuns s-a dus,
A strigat: “E de ajuns!
Eu doresc cărare-n dreapta
Şi la vârf tăiat. Şi gata!
Nu doresc nici să-l vopsesc,
Nici să-l spăl, să-l dichisesc;
Nici discount eu nu mai vreau,
Nici coafat. Zău, nu mai stau!
Conversaţie? Nu. Ioc!
Vârful tuns. Şi gata. Poc!”... Read More | Share it now!
Poema sesiunii
Mie-mi place-n sesiune:
Timp de somn şi vise bune.
N-am proiecte, nu stau trează,
Mintea doar ce-mi mai lucrează;
Neglijabil, ce e drept,
Căci am creierul inept.... Read More | Share it now!
Poezii pe ploaie avec Prodănel
Ce-am ucis macheta ‘ceea
Cu cuţitul şi cu cheia
Şi-am făcut-o bucăţele
Mici, micuţe, mărunţele;
... Read More | Share it now!
La Vitra Museum [Poezie]
La Vitra Museum, frate,
E party cu-elitele toate;
Gehry şi-a făcut o rampă
Şi acum se dă în stambă;
... Read More | Share it now!
RATBabe! [Poezie]
Era în bus un moş ursuz
Având bărbia-n unghi obtuz
Şi în stânga lui o babă scundă
De form-aproximativ rotundă;
Impunători ei amândoi
Purtând parfum eau d’usturoi,
Lângă fereastră s-au postat,
Tot busul au eliberat!... Read More | Share it now!
Impresii de la: Expoziţia de reptile vii @Râmnicu-Vâlcea, 2 mai 2014
Azi m-am plimbat prin oraş după ploaie. Orice om ar trebui să se plimbe singur din când în când prin oraşul natal şi să intre pe unde îl trăzneşte. Eu am intrat la Muzeul de Istorie, unde era o expoziţie de reptile vii. Mi s-a dat un bilet de copil, nu de adult (…nu ştiu sigur de ce, dar mă rog. Am economisit un leu). Înăuntru era un nene cu mustaţă, colecţionarul. A explicat destul de mult despre fiecare. Câţiva dintre şerpi tocmai năpârliseră şi aveau pieile expuse. Erau frumoşi de-ţi venea să-i mănânci. Şi la fel de veninoşi.
Nenea (pe care am uitat să îl întreb cum îl cheamă, of) îşi începuse colecţia în urmă cu 25 de ani. Avea inclusiv chestii extrem de rare; de exemplu, un crocodil pitic african, unul dintre singurii 3 din Europa. A ţinut să ridice capacul şi să îl deranjeze un pic, atât cât să se întoarcă rapid spre el. A deschis şi la iguană terrariul şi ne-a lăsat să o mângâiem. Şi pe boa imperial la fel (mie mi se căţărase pe braţul drept. Era fain rău. M-am uitat fix în ochii lui la o distanţă de 10.15cm. Avea limba albăstruie).
Nenea a deschis şi la tarantulă şi la agamă, dar numai el a umblat la ele. În plus, a sâcâit şi o ţestoasă foarte foarte agresivă.
Între timp, eu am făcut nişte schiţe în direct, ochelari-less. :)... Read More | Share it now!
Dragonul nestereotip [Proză scurtă]
A fost odată ca niciodată un dragon supărat pe toate stereotipurile fantasy despre membrii speciei sale. În încercarea de a se distinge drept un original, dragonul hotărî să se aproprie de categoria de oameni cei mai deschişi înspre inovaţie – studenţii. Aşa că îşi deschise o covrigărie în centrul Bucureştiului (tehnic, nu avea nevoie de cuptor).... Read More | Share it now!
Poveste detectivă cu dinozauri: descoperă ucigaşul!
Presupunem că există o serie de romane intitulate PteroSofi, având ca subiect un pterozaur care călătoreşte prin timp în cele trei epoci din Mesozoic (Triasic, Jurasic, Cretacic) şi are aventuri cu amicii săi dinozaurii din fiecare dintre cele trei ere.... Read More | Share it now!