Mega Image, mega infinit [Proză scurtă]

Mega Image, mega infinit [Proză scurtă]

–Nu vreaz să intru la Mega Image! am declarat, dând cu pumnul în piept şi uitându-mă cu trufie la cer, de parcă l-aş fi ameninţat pe însuşi Zeus.
Nevastă-mea mă privi de parcă tocmai înghiţisem tuş de imprimantă şi sângeram cyan şi magenta.
–Nu înţelegi – i-am spus. Nu vreau. Nu aici. Nu acum; chiar nu e momentul. Nu ne grăbim, nu? Hai să facem o plimbare până la următoarea intersecţie şi să intrăm la Mega acolo.
–Hai – se amuză ea, ridicând din umeri. Nu e ca şi acum avem ceva de pierdut.
Pornirăm amândoi braţ la braţ; după nici cinci minute, ajunsesem deja.
–Ştii ceva? se auzi mustăcind nevastă-mea. Nici eu nu am chef de asta. Mergem la următorul.
–Mergem.
La al treilea, eu am căscat profund, cu premolarii şi molarii vizibili, după care am continuat jocul:
–Next.
–Next să fie!
La al patrulea însă, nevastă-mea se întoarse spre mine rânjind ca un babuin în izvoare termale:
–Pun pariu că putem să mergem la nesfârşit până să se termine intersecţiile cu Mega Image.
Mi-am troznit falangele şi am răspuns pe un ton egal:
–Pariu acceptat. Cine pierde, plăteşte tura asta de cumpărături.... Read More | Share it now!

%d bloggers like this: