Haremul [Proză scurtă]

Haremul [Proză scurtă]

28/10/2015 · by · in .Umor, +Scrieri, Prompt writing, Proză

Într-o zi însorită, Eroul se ridică vesel din scaunul său de paşă şi hotărî să-şi viziteze haremul. Acesta era păzit de un crocodilozaur mutant care suferea de gripă, aşa că-şi pusese un fes pe cap. Din păcate, o parte din câmpul său vizual era blocat. Prin urmare, nu-şi recunoscu stăpânul şi se repezi cu cele opt gheare de 37,5 cm drept spre el.
—Stai, fiinţă tridimensională cu creier de cinci grame! strigă Eroul la random, ascunzându-se după o tufă.
Dar crocodilozaurul continuă să-l atace! Şi să-l atace! Şi să-l atace! Bietul Erou era într-o situaţie disperată. Deodată însă…... Read More | Share it now!

Frankenpumpkin [Proză scurtă]

Frankenpumpkin [Proză scurtă]

22/10/2015 · by · in .Ceva mai serios, +Scrieri, Jinzo, Proză, Serii originale

Era miezul unei nopţi cu lună plină şi eu ieşisem să culeg un dovleac, când m-am împiedicat de un cap de om ascuns prin vrej. Un cap de om mult mai mare decât normal, cam cât un pepene. Un cap de om, care părea că moţăie.
Am urlat din străfundul plămânilor şi am fugit în casă.
–Iaaaviii! Iaaaviii! Vino repede!
Iavi stătea tolănit în pijamale în faţa televizorului, bând bere şi regurgitând acelaşi documentar despre supravieţuirea în condiţii extreme din Alaska (bătăi cu urşi şi elani şi popândăi). L-am apucat de mâneci şi l-am târât cu disperare în grădină.
–U-u-u-uite! i-am gesticulat în toate părţile, nemaireuşind să mai articulez ceva mai inteligent.
Lui Iavi îi luă vreo câteva secunde să înregistreze chestia printre ierburi… dar şi când o făcu:
–Sfânt rahat de oaie măsliniu! Tu vezi că a crescut din vrej? Are un rest de floare fix în creştet!
–Vrei să spui că-i viu?!... Read More | Share it now!

Fraierabie [Proză lungă]

Fraierabie [Proză lungă]

14/10/2015 · by · in .Ceva mai serios, +Scrieri, Furabie creier de vrabie, mystery, Serii originale

Fata care mi-a picat drept partener la examenul de limbă străină îmi dădea impresia distinctă că o să se scurgă pe podea într-o masă lichidă incoloră, inodoră şi insipidă. Se numea Ciuprina Felion şi aveam vaga noţiune cum că nu era prima dată când o auzeam menţionată. Era lungă, subţire şi aproape doar dublu dimensionată din cauza lipsei formelor în relief. În plus de asta, era ştearsă – ştearsă în strania culoare blondo-şateno-în principal gri a părului, ştearsă în rochia verzuie cu bretele abia vizibile, ştearsă în aparenta abilitate cameleonică de a imita cromatic pereţii camerei în care ne aflam.
Şi, ca să auzi, şi vocea ei era ştearsă.
–Guten Tag – îmi picurase ea în ureche imediat ce mă instalasem în scaun; o salutasem la loc cu o oarecare incertitudine.
Şi cam la atât se redusese conversaţia noastră de dinainte de probă.
Ciuprina Felion îşi cunoştea bine germana, am sesizat; n-am simţit niciun impediment în a discuta cu ea întrebările puse de instructoare. La sfârşit m-am ridicat mulţumit, convins că o sa iau maximum de punctaj; Ciuprina trebuia să se fi simţit la fel, pentru că, imediat ce am ieşit din clădirea ambasadei, a început să-mi turuie în limba maternă Niluri şi Amazonuri de fraze cu relevanţă mai mult sau mai puţin fluctuantă pentru mine.
–Şi de unde eşti tu, Ciuprina? am întrebat-o obosit după vreo trei minute de auzit numai înşiruiri aparent comice de traduceri ale unor cuvinte nemţeşti de teapa Umweltverschmutzungbewusstsein.
Ciuprina îşi gogonă ochii între care era intercalat un nas micronic.
–Cum de unde? Sunt de pe scara B!
–De unde?
–De pe scara B!
Am rămas puţin în contradictoriu cu mine însumi; aşa chior eram de nu-mi cunoşteam nici vecinii?
–Şi eu cum de nu te ştiu? am întrebat relativ confuz.
–Aaa…m-am mutat abia acum o lună!
Vasăzică aşa deci. Nu eram nici eu chiar atât de sortit pieirii.
–Păi, mi-a făcut plăcere atunci – i-am zis într-un târziu. Ne mai vedem noi. Eu trebuie să plec pe aici, am o treabă.
Şi i-am indicat bulevardul care ducea înspre centrul oraşului.
–Auf Wiedersehen, atunci!
–Auf Wiedersehen!
Şi Ciuprina se îndreptă în direcţia opusă, înspre parc. Undeva în dreapta am auzit ceasul instalat de primărie bătând de ora unsprezece…... Read More | Share it now!

Mâzgăleli cu tăbliţa grafică

Mâzgăleli cu tăbliţa grafică

11/10/2015 · by · in .Umor, desene, domnul M, Studenţie

Zilele trecute am aruncat o privire prin folderul cu mâzgăleli pe care le-am făcut cu tăbliţa când mă plictiseam şi am zis să postez câteva, în speranţa că mă motivează să mai desenez şi altele.... Read More | Share it now!

Povestea dinozăurelului doctorand [Proză scurtă]

Povestea dinozăurelului doctorand [Proză scurtă]

06/10/2015 · by · in .Umor, +Scrieri, animale, Dinozauri, Prompt writing, Proză

A fost odată ca niciodată un dinozaur a cărui mamă îl certa că petrece prea mult timp în faţa televizorului şi prea puţin timp afară, în parc. Supărată că fiul e nu avea nicio motivaţie să respire aer curat, mama hotărî să îl trimită într-o aventură magică de găsit un Doctorat Autentic™ neplagiat.... Read More | Share it now!

%d bloggers like this: