![O carte fantasy care m-a prins - Inima Dragonului [Recenzie]](https://www.maribranze.ro/maribranze/wp-content/uploads/2017/04/inima-dragonului-mircea-tara-e1492188505872-150x150.jpg)
O carte fantasy care m-a prins – Inima Dragonului [Recenzie]
Printre cărţile cumpărate la ediţia a şasea a târgului de carte Final Frontier, în studiul personal asupra cărţilor de autori români, am luat şi Inima Dragonului, volumul de debut al lui Mircea Ţara, publicat la Crux Publishing. Ce m-a atras a fost coperta, pe care am văzut-o postată pe facebook cu vreo săptămână-două înainte. Printre multe coperţi autohtone, s-a remarcat în ochii mei ca fiind gândită şi executată de cineva care a mai lucrat în design grafic. Dacă ai de a face cu un domeniu foarte vizual (cum e arhitectura, în cazul meu), atunci ajungi să diferenţiezi uşor pliante, afişe, coperţi în care s-au investit efort şi experienţă de cele stângace. Faptul că romanul avea o copertă îngrijită m-a făcut să cred că voi da şi de un conţinut îngrijit.... Read More | Share it now!
![The truth about birds [Short story]](https://www.maribranze.ro/maribranze/wp-content/uploads/2015/03/raven-242670_1920-150x150.jpg)
The truth about birds [Short story]
He showed me a painting of a bird. Swift movements, smooth angles; the essence of aerodynamics. He told me that flying is the act of perfection. He told me how birds are freedom itself. He regarded them as delicate, perishable beings that disappear if touched. To him, birds were the ideal that you can only earn towards, but never reach.... Read More | Share it now!
![Reaching out to you [Short story]](https://www.maribranze.ro/maribranze/wp-content/uploads/2015/03/Boo_by_confused_kitsune-150x150.jpg)
Reaching out to you [Short story]
The day I first approached you was an ordinary day in a long row of ordinary days; but then it was this particular encounter that decided in my head that I was a privileged being; for, as a cat, I could connect with people with much more ease than they could do it among themselves.
At least a month had passed since, upon going to bed as a 30 something year-old man, I suddenly and perplexingly woke up as a member of Felis domesticus. That is to say, I woke up in the body of a cat, while still retaining a human consciousness and ability to discern facts. It had taken me quite some time till I had finally coped with seeing the world in greenish blue tints, hearing every little sound wave as is amplified and, most disturbingly, smelling every ounce of odor of organic and non-organic entities. But even so, beyond my enhanced senses, what truly bothered me were my cat instincts; I had to obey them whether willing or not; yet I couldn’t help but rationalize my behavior and feel ashamed of it from a human perspective.... Read More | Share it now!
![The last safe place [Short story]](https://www.maribranze.ro/maribranze/wp-content/uploads/2015/02/magpie-481960_1280-150x150.jpg)
The last safe place [Short story]
It was the last safe place on Earth for him.
A brain, an intelligent brain, enclosed in a tiny skull. His head. His head was the safety zone. He kept telling himself that. His brain would never ever betray him. It was his and his alone.
It was his last home, his last sanctuary.... Read More | Share it now!
![Apocalipsa. Poveste scrisă de un arhitect [Proză scurtă]](https://www.maribranze.ro/maribranze/wp-content/uploads/2013/09/buildings-1144192_1920-150x150.jpg)
Apocalipsa. Poveste scrisă de un arhitect [Proză scurtă]
Porumbelul de culoarea gips-cartonului ateriză pe glaful exterior din plăci ceramice cu mozaic şi începu să piuie. Din fericire pentru locatari, pereţii tristrat şi ferestrele calorice ofereau o izolaţie fonică suficientă, încât să nu-l poată auzi. Aceştia stăteau tolăniţi pe canapeaua din livingul de 15,98mp, organizat sub forma unui plan liber (în directă legătură cu diningul situat lângă bucătărie) şi priveau la televizor. În mod inconştient, livingul supus activităţii regulate a urmăritului unei emisiuni de divertisment cunoscute despre gătit şi servit alimente constituia nucleul familial al locatarilor. Nucleul era dublat de la fel de inconştienta, dar indubitabila percepţie a hornului care se continua dincolo de acoperiş (şi care nu era folosit niciodată) drept axis mundi. Iar în vârful lui axis mundi era situat un al doilea porumbel (de culoarea secţiunii lemnului de stejar debitat la gater şi tratat cu bachelită). Porumbelul umărea insistent pisica de pe gard, care tocmai sărise sub bolta de viţă de vie [bineînţeles că exista o boltă de viţă de vie şi o pisică pe gard. De asemenea, existau roşii în straturi. Acestea confereau atmosfera spaţiului privat exterior.]... Read More | Share it now!
Lăcusta care bea apă
Timp de vreo trei zile, am avut o lăcustă în cameră. Când am reuşit în final să o prind (asta după ce a aterizat direct într-o rămăşiţă de pânză de păianjen), primul lucru pe care l-a făcut (după ce s-a curăţat) a fost să bea apă din stropii de ploaie.... Read More | Share it now!
Gugu s-a împăcat cu Guga!
Din seria “Fauna urbană din spatele blocului”, episodul 856748565738, anunţăm oficial că:... Read More | Share it now!
Iarna lui Gugu
Prin decembrie anunţam că Gugu şi-a găsit o Gugă. Prin ianuarie am avut ocazia să îi văd destul de des pe Gugu şi pe Guga împreună.... Read More | Share it now!
Gugu şi-a găsit o Gugă!
Remember Gugu, guguştiucul cu piciorul rupt? A trecut ceva timp de când nu l-am mai văzut. Se pare că a fost bizi, pentru că... Read More | Share it now!
Gugu
El (sau ea, nu ştiu sigur) e Gugu. Gugu e, în mod evident, un guguştiuc (Streptopelia decaocto). Nimic neobişnuit până aici – decât că Gugu are un picior rupt.... Read More | Share it now!