Stufo sau de ce nu-mi plăcea desenul în creion
Câteva gânduri despre incendiul de la Notre-Dame
Anul trecut, am avut privilegiul să vizitez de două ori catedrala Notre-Dame de Paris, în aprilie, respectiv octombrie. Luni seară, când am văzut prima filmare de la incendiu (fix momentul în care fleşa s-a prăbuşit peste acoperiş şi flăcările păreau pe cale să distrugă tot), am avut o stare de negare. Era ca şi cum ar fi luat foc echivalentul arhitectural pentru Mona-Lisa. Notre-Dame nu e doar o clădire care apare prin toate cărţile şi cursurile de arhitectură drept model reprezentativ al stilului gotic, cu arcele ei butante desenate în secţiune. Notre-Dame e un reper al Parisului; e un simbol a cărui imagine a fost reprodusă iar şi iar în cărţi, filme, desene, vederi etc.; e o clădire iconică, parte din patrimoniu, pe care a ajuns să şi-o însuşească întreaga lume. În plus, e un monument ce îţi dă impresia că va exista pentru totdeauna, doar pentru că a existat timp de 850 de ani.... Read More | Share it now!
![La Vitra Museum [Poezie]](https://www.maribranze.ro/maribranze/wp-content/uploads/2014/05/architecture-949708_1920-150x150.jpg)
La Vitra Museum [Poezie]
La Vitra Museum, frate,
E party cu-elitele toate;
Gehry şi-a făcut o rampă
Şi acum se dă în stambă;
... Read More | Share it now!
![Pe sit [Poezie]](https://www.maribranze.ro/maribranze/wp-content/uploads/2013/12/architect-draw-150x150.jpg)
Pe sit [Poezie]
Trei studenţi de-arhitectură
– Toţi înalţi, cu mutră dură –
Sus pe gard s-au căţărat
Şi cu iphoneu’-au pozat
Panorame şi-un vecin
De la situl cel divin.... Read More | Share it now!
![Apocalipsa. Poveste scrisă de un arhitect [Proză scurtă]](https://www.maribranze.ro/maribranze/wp-content/uploads/2013/09/buildings-1144192_1920-150x150.jpg)
Apocalipsa. Poveste scrisă de un arhitect [Proză scurtă]
Porumbelul de culoarea gips-cartonului ateriză pe glaful exterior din plăci ceramice cu mozaic şi începu să piuie. Din fericire pentru locatari, pereţii tristrat şi ferestrele calorice ofereau o izolaţie fonică suficientă, încât să nu-l poată auzi. Aceştia stăteau tolăniţi pe canapeaua din livingul de 15,98mp, organizat sub forma unui plan liber (în directă legătură cu diningul situat lângă bucătărie) şi priveau la televizor. În mod inconştient, livingul supus activităţii regulate a urmăritului unei emisiuni de divertisment cunoscute despre gătit şi servit alimente constituia nucleul familial al locatarilor. Nucleul era dublat de la fel de inconştienta, dar indubitabila percepţie a hornului care se continua dincolo de acoperiş (şi care nu era folosit niciodată) drept axis mundi. Iar în vârful lui axis mundi era situat un al doilea porumbel (de culoarea secţiunii lemnului de stejar debitat la gater şi tratat cu bachelită). Porumbelul umărea insistent pisica de pe gard, care tocmai sărise sub bolta de viţă de vie [bineînţeles că exista o boltă de viţă de vie şi o pisică pe gard. De asemenea, existau roşii în straturi. Acestea confereau atmosfera spaţiului privat exterior.]... Read More | Share it now!
![Eu Mies arhitect băban [Poezie]](https://www.maribranze.ro/maribranze/wp-content/uploads/2013/06/wei-150x150.png)
Eu Mies arhitect băban [Poezie]
Eu Mies arhitect băban,
Bloc la Weissenhof eu am.
L-am făcut în ’27,
Drept un manifest, măi frate;
Manifest de modernoşi,
Toţi tineri şi talentoşi.
... Read More | Share it now!
Balada planşetei furate
Am zărit-o pe Lipscani
Când de-abia mai aveam bani
Şi-am cumpărat-o într-un gest
De pur arhitect în manifest;... Read More | Share it now!