Câteva gânduri despre incendiul de la Notre-Dame

Câteva gânduri despre incendiul de la Notre-Dame

Anul trecut, am avut privilegiul să vizitez de două ori catedrala Notre-Dame de Paris, în aprilie, respectiv octombrie. Luni seară, când am văzut prima filmare de la incendiu (fix momentul în care fleşa s-a prăbuşit peste acoperiş şi flăcările păreau pe cale să distrugă tot), am avut o stare de negare. Era ca şi cum ar fi luat foc echivalentul arhitectural pentru Mona-Lisa. Notre-Dame nu e doar o clădire care apare prin toate cărţile şi cursurile de arhitectură drept model reprezentativ al stilului gotic, cu arcele ei butante desenate în secţiune. Notre-Dame e un reper al Parisului; e un simbol a cărui imagine a fost reprodusă iar şi iar în cărţi, filme, desene, vederi etc.; e o clădire iconică, parte din patrimoniu, pe care a ajuns să şi-o însuşească întreaga lume. În plus, e un monument ce îţi dă impresia că va exista pentru totdeauna, doar pentru că a existat timp de 850 de ani.

Mai jos, câteva gânduri despre incendiu şi câteva poze făcute de mine.

Fleşa întrezărindu-se printre cele 2 turnuri

Notre-Dame văzut de pe unul dintre podurile Senei în primăvară. Se observă şi mai bine fleşa care a ars

Partea bună a gestionării incendiului

Suntem atât de obişnuiţi să vedem istoria drept un proces static, detaşat de prezent. Când te plimbi printr-un oraş nou şi citeşti o plăcuţă despre un incendiu de acum 150 de ani, pare ceva scos dintr-o realitate fictivă, fără legătură cu ce se întâmplă acum. Dar incendii au fost, incendii sunt şi incendii vor fi.

Ce mi se pare remarcabil la incendiul de acum două zile de la Notre-Dame e însuşi faptul că a fost ţinut sub control. Nimeni nu a murit, nicio clădire din jur nu a luat foc, mare parte din relicvele din interior au fost salvate din timp. În urmă cu câteva secole, ar fi ars un cartier întreg, nu doar un acoperiş. În urmă cu secole, nimeni nu ar fi cunoscut proceduri de evacuare. În urmă cu secole, nu ar fi existat mijloacele tehnologice să se stingă un foc de o asemenea amploare. Văzând primele filmări, mă aşteptam să nu rămână aproape nimic din catedrală. În schimb, doar acoperişul, fleşa şi o parte din ferestele vitrate au fost distruse ireversibil. Faţadele au rămas. La fel şi turnurile şi cele trei rozete (deşi una trebuie dezasamblată). Sunt pierderi imense, da, dar incomparabil mai puţine decât întreaga clădire.

Una dintre ferestrele vitrate, care posibil să fi ars

Una dintre rozetele care a supravieţuit

O clădire nu e un obiect finit

O clădire are viaţă dincolo de zidurile ei. E într-un proces continuu de utilizare, distrugere şi refacere. Un obiect de artă e făcut să fie admirat şi să provoace trăiri, discuţii, idei noi. Dar de multe ori e static. O clădire are în plus o funcţiune, un scop clar atâta timp cât e folosită şi cât oamenii o asimilează. O clădire are mereu părţi din ea refăcute sau înlocuite. Fleşa care s-a prăbuşit în flăcări? Era o copie mai înaltă concepută în secolul 19 de Viollet-le-Duc să înlocuiască fleşa originală, distrusă în timpul Revoluţiei Franceze. La fel şi multe dintre ferestrele vitrate. Catedrala însăşi nu e rezultatul unei concepţii unice, ci a fost modificată repetat de-a lungul a sute de ani. Era într-un proces continuu de transformare.

O clădire îmbătrâneşte. Iar Notre-Dame îşi resimţea vârsta.

Notre-Dame văzută de pe Sena

Notre-Dame văzută de pe un pod al Senei, cu fleşa dominând prin inălţime

Notre-Dame într-o ilustraţie de acum sute de ani, “Hours of Étienne Chevalier”, Tours c. 1452-1460

Altă ilustraţie de acum sute de ani cu Notre-Dame, French translation of Flavius Josephus’ “Antiquities of the Jews”, Paris c. 1410-1420

Despre renovare

Fisuri, infiltraţii, ziduri instabile – toate cereau un proces de consolidare şi restaurare a catedralei. Timpul, poluarea, ploile acide măcinaseră din Notre-Dame. Restaurarea era obligatorie. Iar la o astfel de restaurare, focul e un risc asumat. Oricât de multe proceduri de prevenţie s-ar lua, clădirea însăşi nu a fost iniţial gândită să fie “rezistentă” la foc. Spun rezistentă între ghilimele, pentru că nicio clădire nu e făcută cu adevărat rezistentă; ci doar din materiale care încetinesc propagarea focului.

Din acest punct de vedere, deşi nu avea podul ignifugat, totuşi catedrala era gândită să facă faţă unui foc asupra acoperişului. Bolţile ogivale din zidărie de piatră aveau rolul să încetinească sau chiar să oprească înaintarea focului dinspre podul de lemn către nave (ceea ce s-a şi întâmplat). Dar pădurea de grinzi şi căpriori din copaci de 3-400 de ani tăiaţi în secolul 13 e distrusă pentru totdeauna. Nu a avut şanse.

Cât despre de unde a pornit incendiul… e suficient să sară o scânteie de sudură pe sub acoperiş şi să ardă mocnit câteva ore până să ia amploare focul. Putea fi prevenit? Posibil, dacă era sesizat din timp. Dar la momentul la care au început să sune alarmele de fum, deja nu mai erau muncitori pe schelă de câteva ore.

Notre-Dame văzut din spate astă-toamnă, cu o parte din schela instalată pentru restaurarea fleşei

Nava principală cu bolţile ogivale care au împiedicat răspândirea focului în jos

Cred – deşi s-ar putea să mă înşel – că zona asta de acoperiş s-a prăbuşit la foc

Şi acum?

Notre-Dame era una dintre cele mai bine mapate clădiri din lume. Există materiale pe baza cărora să fie reconstruită. Întrebarea e, va fi refăcută la fel? Sau se va face o diferenţiere clară prin materiale, textură, culoare faţă de Notre-Dame pre-incendiu? Vor fi respectate aceleaşi planuri, secţiuni, decoraţii? Sau se va schimba pe alocuri în concept, la fel cum s-a schimbat în secolul 19 (deşi din alte raţiuni, şi anume să îî crească rezistenţa la foc)?

Deja e remarcabil că s-a strâns în jur de un miliard de dolari pentru reconstruirea catedralei. Nu s-ar fi strâns niciodată atât de mult pentru restaurarea ei. Poate pe termen lung (mă refer la secole), incendiul chiar va avea efecte pozitive, în ciuda pierderilor de neînlocuit. Sigur, se poate ajunge la o problemă de identitate: va fi catedrala Notre-Dame cea reconstruită aceeaşi cu catedrala Notre-Dame pre-incendiu, deşi a fost lucrată de alte mâini, sute de ani mai târziu? Încă se păstrează bucăţi construite în secolul 13, ceea ce ar indica un mare DA, dar dacă ar fi fost rasă cu totul de foc?

Macron promite că Notre-Dame va fi refăcut în 5 ani. Ha. Ha. Ha. Să stea de vorbă cu câţiva arhitecţi.

Eu şi domnul M cu fleşa blurată de la Notre-Dame pe fundal

Comments

comments