Cronicile cratiţei [Proză scurtă]

În casa doamnei M., toată lumea munceşte.
Limitată de polonicul ursuz cu accent de mafiot şi de tigaia absurdă cu rol de mătuşă colectivă, existenţa mea a fost de-a dreptul trivială. Provin dintr-o familie cu un simţ al conductibilităţii termice deosebit de dezvoltat, aşa că, la venirea mea, am fost privită cu o mare neîncredere. Probabil că toţi se aşteptau să am un aer de domnişoară cu pretenţii, la fel ca priza de pe peretele dinspre vest, care se plângea că o dor circuitele de aproximativ opt ori pe zi; eu însă le-am dovedit contrariul. Deşi aveam un stil de lucru original, diferit de al tuturor celorlalte cratiţe şi nu întotdeauna benefic, cumva, la sfârşitul supei, toate îmi fierbeau bine.
Dar binele nu poate dura pentru totdeauna şi, cu timpul, apar probleme pur existenţiale. Cea mai mare dilemă a mea s-a materializat în prezenţa domnişoarei M.P.

Domnişoara M.P. era fiica doamnei M., gospodina. Era o filozoafă desăvârşită; îi lipseau însă cu încăpăţânare abilităţile practice, iar asta se reflecta cel mai bine în stilul său haotic de a găti. De fapt, a afirma că domnişoara M.P. gătea ar fi o supraestimare a potenţialului său; cel mult, avea experienţe explozive şi înfumurate.
Iar cea care suferea cel mai mult de pe urma acestor experimente eram eu. E adevărat, şi gospodina mă mai arsese de câteva ori; niciodată însă cu atâta îndârjire. Viaţa mea luase o întorsătură foarte întunecată; din fericire însă, exista Vili.
Vili era pisica ilegală a casei. Pe Vili am cunoscut-o când gospodina m-a pus afară pe geam, cu cremă de ecler fierbinte; prima mea impresie a fost tragicomică, pentru că mustăţile sale mă gâdilau la extrem. Vili nu avea permisiunea necesară pătrunderii în casă şi găsise tot  felul de metode să substituie asta; ar fi fost chiar o prietenă de nădejde, dacă nu ar fi avut un mare complex.
De câteva generaţii încoace, în familia lui Vili, pe ramură maternă, se născuseră numai pisici gri cu dungi negre. Vili era însă o pisică neagră cu dungi gri; în plus de asta, avea şi o pată albă pe frunte. De aceea, Vili se simţea marcată de soartă să aibă un destin măreţ, dar, cumva, i se făcea somn întotdeauna când voia să-l pună în aplicare.
Cu toate astea, Vili era o creatură interesantă. Obişnuiam să port lungi şi interminabile discuţii cu ea pe tema capacităţii umane; mereu avea ceva de spus.
Era în timpul unei asemenea conversaţii când domnişoara M. P. s-a materializat în bucătărie, cu gândul preamăreţ de a-şi fiebre nişte orez. Eu era instrumentul ei preferat; m-am trezit pe foc instant.
Totul a decurs bine până la un punct; dar domnişoara îşi uitase căştile în dormitor. După ce mi-a aruncat o ultimă privire dramatică, M.P. s-a estompat în hol.
Am simţit că e momentul oportun să mă răzbun. „E o chestie de principiu”, îmi spusese Vili; „ori cedezi tu, ori cedează ea”. Eu nu aveam de gând să renunţ; prin urmare, trebuia să o pun la punct pe domnişoară. M-am încălzit cât de mult am putut; simţeam inoxul din mine cum protestează; urma să dau în foc.
Vili însă nu a stat degeaba; extrasenzoriala sa pată de pe frunte o avertizase că avea să urmeze ceva grav. Adunându-şi toate puterile, Vili sări pe pervaz, apoi pe burlanul hotei şi, în sfârşit, reuşi să intre pe deasupra geamului rabatat. Ce-a urmat s-a desfăşurat foarte rapid şi confuz; tot ce ţin minte e mirosul înecăcios de mustăţi pârlite.

Au trecut câţiva ani de atunci; prin inoxul meu bătrân se poate observa şi astăzi o dungă neagră, de neşters. Deseori, eu şi Vili repovestim amuzate întâmplarea. Mulţumită curajului său legendar, lui Vili i s-a permis să fie un rezident permanent al casei, fiind rebotezată Hatshepsut (aparent avea un aer foarte regal). Domnişoara M.P. a crescut şi acum ştie să fiarbă orez; aşa că nu mai am de ce mă plânge. Cu toate astea, am o nelinişte crescândă în suflet; F., fratele domnişoarei, tocmai s-a însurat. Se pare cu moademoisella nu a gătit în viaţa ei mai mult de spanac cu ou.

***

Scrisă prin liceu, pentru o temă la română în care trebuia să creez o poveste din punctul de vedere al unui obiect. Imaginea e de pe clker.com

Comments

comments