Cum să (nu) scrii o lucrare de disertaţie, în 25 de paşi simpli
- Apucă-te cât mai târziu. Ideal ar fi cu doar 1-2 săptămâni înainte de deadline. Până atunci te documentezi, nu?
- Decide despre ce vrei să scrii. Fă un cuprins foarte elaborat. Ce dacă vei constata că nu apuci să tratezi nici măcar o treime din tot ce ţi-ai propus? Nu poţi să începi fără voinţă!
- Parcurge cât de cât documentaţia. Găseşte 10 idei foarte mişto. Să nu cumva să notezi pe vreundeva unde le găseşti.
- Deschide fişierul de scris. Petrece două ore configurând cum trebuie să arate documentul. Doar vrei să începi bine din prima! Lasă pe a doua zi scrisul.
- Bun, azi scriem. “Lucrare de di-ser-ta-ţi-e”. Gata. Meriţi o pauză.
- Hai să începem cu începutul. Argument. Cuvinte cheie. Chestii importante. Constaţi că habar nu ai ce să scrii la ele? Nu-i nimic, merită lăsate pe ultima sută de metri. Atunci vin ideile grămadă.
- Ok, ce-ar fi să scrii ceva din alea 10 idei găsite la punctul 3? Parcurge din nou toate fişierele de documentaţie. Constată că habar nu mai ai ce cauţi şi unde cauţi. Găseşte alte 1000+ idei mişto. Pe astea marchează-le cumva.
- Scrie 5 din cele 1000+ idei mişto. Constată că a început să îţi placă şi deja ai 30 de pagini de istoric şi nu ai vorbit nici despre un sfert din subiectul dorit. Revino la cuprins, scheaună şi taie jumate din el. Chop chop şi la istoric.
- E cazul să te organizezi. Pune titluri, subpuncte, imagini, bibliografie. Constată că ai 40 de pagini şi doar două zile rămase. Da, două. Ce eşti aşa şocat? Ţi se pare că ai lucrat mult până acum sau ce?!
- Suferă.
- Înjură.
- Ştii ideea aia şmecheră? Aia peste care ai dat în prima tranşă de căutat idei. Da, aia. Aia ar putea fi argumentul central. Cum unde e? Nu ştiu. Ce-ar fi să cauţi noi surse de documentat? Astea vechi nu sunt bune. Da, ai nevoie de 20+ noi documente. Fiecare idee cu altă sursă. Nu, nu trebuie să fie coerent. Ce, crezi că o să citească cineva cap-coadă totul?!
- Nu, nu, tu ai scris cu diacritice de la început, nu e cazul să le pui după. Eşti mai şmecher decât restul, care le-au lăsat la final. Cum adică, ai folosit un stil de notiţe de subsol prost? Adică trebuie să le reiei pe fiecare în parte şi să le modifici? Nu-i nimic, mai e timp.
- E duminică după-amiaza şi predarea e mâine, unde printezi???
- Ştii chestia aia pe care ai urât-o din străfundul fiinţei tale şi ai lăsat-o pentru sfârşit? Da, aia. Fix aia. Acuma te muşcă de creier. Scrie-o.
- Cât costă, mă, printarea?!?!
- Nu da şi altora să îţi arunce un ochi peste lucrare. Vor observa 99 de greşeli. Când să mai corectezi 99 de greşeli? Mai sunt 16 ore până la predare.
- “Ce mă, te iei de istoricul meu?! Ce dacă e jumate de lucrare?! Ai vreo problemă?!”
- Copertă? Nu, dom’le, nu face copertă. Ce atâta copertă? Pui titlul şi gata.
- Fă o copertă.
- Aleargă la printare. Stai 2 ore la coadă. Adormi pe tine.
- Constată că ai anumite capitole cu un titlu în cuprins, altul în planul de idei şi altul în interiorul lucrării. Ata ete. Deja e printat totul.
- Mai trebuie şi CD??? Ce verificare anti plagiere??? E copilul meu, luat din ‘jdemii de surse.
- Ia şi CD.
- Predă pe ultima sută de metri. Gata. Acum poţi să dormi 3 zile. Cum adică, prediplomă?!
Acum că am şi prezentat lucrarea, pot să mai adaug un subpunct:
- fii poetic. Serios. Mie mi s-a reproşat că lucrarea e prea realistă/funcţionalistă/ancorată în partea practică. Cică trebuia să mă refer şi la poetica spaţiului, mistică şi filozofie. M-au găsit tocmai pe mine pentru asta…