Ateu [Poezie]
Eu nu am teu, deci sunt ateu
În ale-arhitecturii rute;
Pe piatră cubică, mereu
Îmi calcă lent ghetele rupte
De carosabil prost gândit
Al Bucureştiului ploios
Fără canalizări, subit
Stropite de-un şofer jegos.
Eu nu am teu, deci sunt ateu
În tot ce este urbanism;
Însă străbat oraşul greu
Şi fără pic de optimism
Căci totul este o parcare
Cu infinit dimensiuni,
Unde se-aşază pe trotuare
Maşinile-n procesiuni.
Eu nu am teu şi n-am nici bani
Şi nu contez ca pieton;
Dar mi-aş dori ca peste ani
Plimbându-mă, să mă simt om.
(Azi-noapte nu am putut iar să adorm. This happened.)
[…] Ateu […]