50.000 cuvinte de scris într-o lună: alt an, altă ediţie de NaNoWriMo
A trecut cam jumătate de an de când nu am mai bătut pe nimeni la cap cu veşti despre cartea mea (norocoşilor!), nu pentru că aş fi renunţat la ea, nu doar pentru că am fost până în infern şi înapoi făcând o diplomă de facultate şi absolvind acea facultate după 6 ani de chin suprem şi nu doar pentru că am avut nevoie de o pauză. ... Read More | Share it now!
5 paşi să rezolvi eficient un puzzle de parcă viaţa ta ar depinde de rezultat
Pistolul rece îţi apasă tâmpla. Tremuri din toate încheieturile, sub frângia care te-a imobilizat pe scaun. Nu ştii cine e sub cagula neagră; dar simţi cum rânjeşte când îţi toarnă propunerea. “Poţi scăpa cu viaţă” – zice, pe o voce răguşită – “dacă rezolvi un puzzle contratimp.” E rândul tău să rânjeşti subtil. Doar ştii că vei scăpa cu viaţă; ştii, pentru că ai citit postul următor.... Read More | Share it now!
![Un concert la care m-am ridicat de pe scaun să dansez alături de toată sala - Postmodern Jukebox [Impresii de la...]](https://www.maribranze.ro/maribranze/wp-content/uploads/2017/04/IMG_20170329_222341-150x150.jpg)
Un concert la care m-am ridicat de pe scaun să dansez alături de toată sala – Postmodern Jukebox [Impresii de la…]
La sfârşitul lui martie, alături de Veronica, una dintre colegele de scris, am intrat frumos la Sala Palatului, m-am aşezat în primul rând şi am asistat la una dintre cele mai faine experienţe artistice trăite: concertul Postmodern Jukebox.... Read More | Share it now!
![O carte fantasy care m-a prins - Inima Dragonului [Recenzie]](https://www.maribranze.ro/maribranze/wp-content/uploads/2017/04/inima-dragonului-mircea-tara-e1492188505872-150x150.jpg)
O carte fantasy care m-a prins – Inima Dragonului [Recenzie]
Printre cărţile cumpărate la ediţia a şasea a târgului de carte Final Frontier, în studiul personal asupra cărţilor de autori români, am luat şi Inima Dragonului, volumul de debut al lui Mircea Ţara, publicat la Crux Publishing. Ce m-a atras a fost coperta, pe care am văzut-o postată pe facebook cu vreo săptămână-două înainte. Printre multe coperţi autohtone, s-a remarcat în ochii mei ca fiind gândită şi executată de cineva care a mai lucrat în design grafic. Dacă ai de a face cu un domeniu foarte vizual (cum e arhitectura, în cazul meu), atunci ajungi să diferenţiezi uşor pliante, afişe, coperţi în care s-au investit efort şi experienţă de cele stângace. Faptul că romanul avea o copertă îngrijită m-a făcut să cred că voi da şi de un conţinut îngrijit.... Read More | Share it now!
Cum să (nu) scrii o lucrare de disertaţie, în 25 de paşi simpli
Apucă-te cât mai târziu. Ideal ar fi cu doar 1-2 săptămâni înainte de deadline. Până atunci te documentezi, nu? Decide despre ce vrei să scrii. Fă un cuprins foarte elaborat. Ce dacă vei constata că nu apuci să tratezi nici…
![O carte care m-a făcut să râd - Regii Timpului [Recenzie]](https://www.maribranze.ro/maribranze/wp-content/uploads/2017/04/rr-150x150.png)
O carte care m-a făcut să râd – Regii Timpului [Recenzie]
Cartea Regii Timpului, de Laura Nureldin, a fost o surpriză binevenită pentru mine.
Poate pentru că m-a făcut să râd într-un moment stresant – fix înainte de predarea disertaţiei cu care pierdusem ultimele nopţi.
Poate pentru că nu am avut aşteptări mari. Am cumpărat volumul de la ediţia a şasea a târgului de carte Final Frontier, de la masa editurii Herg Benet (de la care nu mai luasem niciodată nimic), pentru că premisa de pe copertă (o tipă care se întoarce în timp şi dă de… Xerxes, regele perşilor) mi s-a părut ridicolă. De ceva timp eram în sondare de piaţă de carte, căutând scrieri de autori români; şi, deşi nu am terminat de parcurs tot teancul cumpărat la ediţia a cincea, tot ce citisem din vraful de anul anterior mă dezamăgise. Pierdusem, deci, încrederea că voi găsi ceva care să mă prindă.
Poate pentru că nu e ceva ce citesc în mod obişnuit. Evit pe cât pot romanţele din cărţi; mi se par nerealiste. De obicei, cei doi “iubăreţi” din astfel de cărţi nu au probleme reale, ci doar se sabotează singuri creându-şi probleme în cap şi evitând să comunice.
Dar Regii timpului nu a fost aşa.... Read More | Share it now!
Cum mi-am creat personajele – partea I
Când eram prin liceu, am scris sute de pagini dintr-o serie la persoana I al cărei personaj principal era Randi, un tip la 36 de ani. În urmă cu vreun an, le-am povestit colegelor de scris despre seria mea şi a apărut întrebarea: de ce eu, în ipostaza de adolescentă de 17 ani, am creat un personaj (masculin!), atât de distanţat ca vârstă? Cu ce m-am identificat în el? Recunosc, întrebarea m-a lăsat perplexă. Nu îmi închipuisem niciodată că am creat un alter ego prin Randi al meu. Din contră; Randi era doar un tip interesant şi ursuz şi mă distram enorm punându-l în ipostaze în care se simţea penibil. Nu voiam să scriu despre mine sau despre cineva în situaţia mea. Voiam doar să scriu despre un personaj plauzibil. Voiam să îl înconjor de alte personaje plauzibile. Şi exerciţiul mi-a reuşit într-o oarecare măsură; aveam un singur personaj feminin în toată seria care mă reflecta oarecum pe mine (şi care mi se pare oribil de analizat acum, cu 8 ani în viitor), dar în rest, celelalte erau personaje originale, fără nicio legătură cu mine sau cu oamenii ştiuţi de mine.... Read More | Share it now!
Subtile şi recente
Stau în tren de câteva ore, tocmai am terminat de citit o carte (tare stupidă, de altfel), am pus-o lângă mine și mi-am luat telefonul. Un nene bătrân și gras care a dormit tot drumul mă vede și începe să imite exagerat către cucoanele din fața lui butonatul pe telefon. “Numai tâmpiți în ziua de azi domnule, nu mai citește nimeni, o generație de analfabeți și idioți! Și ei o să ne conducă!”. Mă uit rânjind către una dintre cucoane (care încearcă să dreagă situația spunând că tinerii citesc digital, spre indignarea și revolta domnului) și îmi bag cartea și ochelarii în rucsac. Gotta live the stereotype.... Read More | Share it now!
4 obiceiuri proaste de citit
- Cititul în paralel
Am trei viteze de citit cărţile. Prima e fullspeed nonstop, timp de 3-400 de pagini, devorând un roman (de obicei mystery) într-o sesiune şi ridicând ochelarii pe nas de atâtea ori, că ajung să fie albi de la amprente. A doua e fullspeed nonstop, timp de aproximativ 100 de pagini, dintr-o carte non-ficţiune şi apoi o pauză nemotivată în care intră o plimbare, câteva ore de lucru, de somn, de joc şi încă vreo 2-3 ani în care mă împiedic de respectiva carte, dar refuz să o pun în bibliotecă. A treia şi cea mai gravă e citit constant câteva pagini în fiecare zi, dintr-o carte care mă ajută la facultate/lucru/orice altceva esenţial în viaţă, până când mă ia greaţa şi apuc o altă carte din prima categorie, să îmi revin.... Read More | Share it now!
Cum a fost când am apărut la TV
“Ai vrea să povestești la un matinal despre grupul nostru de scris?” – m-a întrebat Bianca, în timpul uneia dintre întâlnirile săptămânale din noiembrie.
“Cu mare plăcere!” – am dat eu din cap, complet pe lângă. La doar 4-5 ore de somn pe noapte, stat peste program la lucru zilnic și apoi lucrat încă 2-3 ore în fiecare seară la cartea mea, eram pe val.... Read More | Share it now!
3 principii de revizuit ce ai scris
Era luni dimineaţă şi stăteam în faţa laptopului, recitind primul şi ultimul capitol din varianta 1 din cartea mea, când m-am apucat cu mâinile de frunte, am scrâşnit din dinţi, apoi am dat totul la o parte şi le-am rescris de la 0.... Read More | Share it now!
![Prizonierul etern al facultăţii [Proză scurtă]](https://www.maribranze.ro/maribranze/wp-content/uploads/2017/02/grille-1848975_1920-150x150.jpg)
Prizonierul etern al facultăţii [Proză scurtă]
Octombrie 2019.
La doi ani după ce ai terminat finalmente facultatea, ţi s-a eliberat diploma de absolvire.... Read More | Share it now!
2016 în cărţi
Pe la începutul anului, voiam să scriu un post retrospectiv despre întreaga mea activitate creativă pe 2016. Din păcate, m-au lovit trei impedimente: răceala, lenea şi pofta de a face orice altceva (jucat, citit, văzut seriale) în loc de a scrie.... Read More | Share it now!