Apocalipsa. Poveste scrisă de un arhitect [Proză scurtă]
Porumbelul de culoarea gips-cartonului ateriză pe glaful exterior din plăci ceramice cu mozaic şi începu să piuie. Din fericire pentru locatari, pereţii tristrat şi ferestrele calorice ofereau o izolaţie fonică suficientă, încât să nu-l poată auzi. Aceştia stăteau tolăniţi pe canapeaua din livingul de 15,98mp, organizat sub forma unui plan liber (în directă legătură cu diningul situat lângă bucătărie) şi priveau la televizor. În mod inconştient, livingul supus activităţii regulate a urmăritului unei emisiuni de divertisment cunoscute despre gătit şi servit alimente constituia nucleul familial al locatarilor. Nucleul era dublat de la fel de inconştienta, dar indubitabila percepţie a hornului care se continua dincolo de acoperiş (şi care nu era folosit niciodată) drept axis mundi. Iar în vârful lui axis mundi era situat un al doilea porumbel (de culoarea secţiunii lemnului de stejar debitat la gater şi tratat cu bachelită). Porumbelul umărea insistent pisica de pe gard, care tocmai sărise sub bolta de viţă de vie [bineînţeles că exista o boltă de viţă de vie şi o pisică pe gard. De asemenea, existau roşii în straturi. Acestea confereau atmosfera spaţiului privat exterior.]... Read More | Share it now!
Studenţii, ca hienele… [Poezie]
Serengeti. În savană,
Hienele au prins o zebră.
Şi-ntr-o asonanţă funebră,
Râd şi rad orice strop de hrană.
Şacali şi un-leu stau şi îndură
Sperând la o îmbucătură…... Read More | Share it now!
Povestea Ro-ro-m-mbului [Proză scurtă]
Era odată un Romb bâlbâit, care fusese toată viaţa marcat de defectul său. Într-o încercare de a ajunge în rând cu figurile geometrice cu dicţie, a început să facă exerciţii în faţa oglinzii.
—De Moş Nicolae o să primesc o ene-ne-luşă — încercă el.
Însă din fundal, se auzi vocea unui Trapez Trufaş:
—Eşti o varză!... Read More | Share it now!