Stufo sau de ce nu-mi plăcea desenul în creion

Stufo sau de ce nu-mi plăcea desenul în creion

Anul 1. 8:30 dimineaţa, atelier de stufo. Sala de desen plină cu busturi de romani antici şi capete de cal cu mere în nări. Planşete peste planşete înşirate în jurul unui capitel de coloană ionică. Frig. Studenţii cu pulovere şi geci pe ei, trag două linii, îşi suflă aer cald în palme, mai trag două linii uitându-se cu resemnare la aburii care se pierd odată cu speranţele lor.
 
Ianovici – înaltă, sobră, cu pelerină neagră – un Dementor sorbind căldura şi fericirea studenţilor.
 
“Tinerilor, dumneavoastră trebuie să înţelegeţi arta… Uitaţi-vă la aceste domnişoare cum trântesc umbrele, parcă ar fi nişte fierari! Pe când acest tânăr le tricotează cu delicateţe…”
 
Pluteşte din planşetă în planşetă, criticând desenele. O simt că se apropie de mine. Îmi iau o faţă preocupată. Verific să fie ascuţit creionul 4B. Îmi îndrept umerii. Văd cum umbra ei se extinde pe planşetă. Îi simt suflarea în ceafă.
 
Trag o linie. Răsuflu. Mai trag una. Mă uit spre Ianovici cu nişte ochi mari de căprioară suferindă. Mă întorc spre planşetă.
 
Ianovici îmi ia creionul din mână. Desenează ceva. Se dă mai în spate. Analizează planşa cu ochi critici. Mai desenează ceva. Se îndepărtează de planşetă. Se uită la mine. Se uită la planşetă. Se uită la mine.
 
“Domnişoara, ai nişte ochi superbi… păcat că nu vezi nimic bine cu ei.”
... Read More | Share it now!

Scurtă istorie alternativă a sarmalelor

Scurtă istorie alternativă a sarmalelor

Sarmalele au fost aduse din Orient pe Drumul Sarmalelor, un echivalent culinar al Drumului Mătăsii. De multe ori însă, sarmalele nu mai reuşeau să ajungă, pentru că erau mâncate pe Drum. În schimb, ajungeau degetele mirositoare cu parfum de sarmale. Timp de secole, sarmalele au rămas un mare secret; nu se ştia cine le face, cum le face, din ce le face. Ce sunt sarmalele? Se zvonea că existau papi care voiau să dea toată papaţia numai ca să afle secretul sarmalelor.... Read More | Share it now!

Câteva gânduri despre incendiul de la Notre-Dame

Câteva gânduri despre incendiul de la Notre-Dame

Anul trecut, am avut privilegiul să vizitez de două ori catedrala Notre-Dame de Paris, în aprilie, respectiv octombrie. Luni seară, când am văzut prima filmare de la incendiu (fix momentul în care fleşa s-a prăbuşit peste acoperiş şi flăcările păreau pe cale să distrugă tot), am avut o stare de negare. Era ca şi cum ar fi luat foc echivalentul arhitectural pentru Mona-Lisa. Notre-Dame nu e doar o clădire care apare prin toate cărţile şi cursurile de arhitectură drept model reprezentativ al stilului gotic, cu arcele ei butante desenate în secţiune. Notre-Dame e un reper al Parisului; e un simbol a cărui imagine a fost reprodusă iar şi iar în cărţi, filme, desene, vederi etc.; e o clădire iconică, parte din patrimoniu, pe care a ajuns să şi-o însuşească întreaga lume. În plus, e un monument ce îţi dă impresia că va exista pentru totdeauna, doar pentru că a existat timp de 850 de ani.... Read More | Share it now!

How to train your cinema 3

How to train your cinema 3

Acum câțiva ani, pe când am fost cu domnul M la How to train your dragon 2, s-a întâmplat ca proiecția să nu fie calibrată cu ochelarii 3D. Domnul M s-a ridicat, i-a anunțat pe cei responsabili, și apoi s-a întors pe scaun la un film ceva mai ok, dar încă nereparat complet.... Read More | Share it now!

Selecţie naturală

Selecţie naturală

“Cel mai puternic REZISTĂ! Asta e LEGEA JUNGLEI!”... Read More | Share it now!

Moartea vine la McDonald's

Moartea vine la McDonald’s

-Trebuie să mergem să vedem cadavrul.
Stau la o masă la Mc, căscând de zor și frunzărind aiurea pe telefon, când replica auzită mă face să îmi ridic privirea.
La masa de lângă – doi tipi și două tipe.
-Da, dar când? – întreabă Tipul 2, îmbibând un cartof în ketchup în mod repetat și desenând în sos cercuri concentrice.... Read More | Share it now!

2018, anul în care am citit peste 100 de cărţi

2018, anul în care am citit peste 100 de cărţi

Din 2011 încoace, particip la Goodreads Reading Challenge, unde îmi propun singură câte cărţi să citesc anual. Tradiţia mea e că încep cu 50 (aproximativ una pe săptămână) şi ajustez scopul în funcţie de cât am citit pe parcurs. În 2018, pe la jumătatea anului, am văzut că sunt pe cale să termin cele 50 de cărţi, aşa că am dublat scopul: 100. Iar din acele 100, îmi propusesem ca cel puţin jumătate să fie non-ficţiune.... Read More | Share it now!

%d bloggers like this: