Cum mi-am creat personajele - partea I

Cum mi-am creat personajele – partea I

Când eram prin liceu, am scris sute de pagini dintr-o serie la persoana I al cărei personaj principal era Randi, un tip la 36 de ani. În urmă cu vreun an, le-am povestit colegelor de scris despre seria mea şi a apărut întrebarea: de ce eu, în ipostaza de adolescentă de 17 ani, am creat un personaj (masculin!), atât de distanţat ca vârstă? Cu ce m-am identificat în el? Recunosc, întrebarea m-a lăsat perplexă. Nu îmi închipuisem niciodată că am creat un alter ego prin Randi al meu. Din contră; Randi era doar un tip interesant şi ursuz şi mă distram enorm punându-l în ipostaze în care se simţea penibil. Nu voiam să scriu despre mine sau despre cineva în situaţia mea. Voiam doar să scriu despre un personaj plauzibil. Voiam să îl înconjor de alte personaje plauzibile. Şi exerciţiul mi-a reuşit într-o oarecare măsură; aveam un singur personaj feminin în toată seria care mă reflecta oarecum pe mine (şi care mi se pare oribil de analizat acum, cu 8 ani în viitor), dar în rest, celelalte erau personaje originale, fără nicio legătură cu mine sau cu oamenii ştiuţi de mine.... Read More | Share it now!

Subtile şi recente

Subtile şi recente

Stau în tren de câteva ore, tocmai am terminat de citit o carte (tare stupidă, de altfel), am pus-o lângă mine și mi-am luat telefonul. Un nene bătrân și gras care a dormit tot drumul mă vede și începe să imite exagerat către cucoanele din fața lui butonatul pe telefon. “Numai tâmpiți în ziua de azi domnule, nu mai citește nimeni, o generație de analfabeți și idioți! Și ei o să ne conducă!”. Mă uit rânjind către una dintre cucoane (care încearcă să dreagă situația spunând că tinerii citesc digital, spre indignarea și revolta domnului) și îmi bag cartea și ochelarii în rucsac. Gotta live the stereotype.... Read More | Share it now!

4 obiceiuri proaste de citit

4 obiceiuri proaste de citit

  1. Cititul în paralel

Am trei viteze de citit cărţile. Prima e fullspeed nonstop, timp de 3-400 de pagini, devorând un roman (de obicei mystery) într-o sesiune şi ridicând ochelarii pe nas de atâtea ori, că ajung să fie albi de la amprente. A doua e fullspeed nonstop, timp de aproximativ 100 de pagini, dintr-o carte non-ficţiune şi apoi o pauză nemotivată în care intră o plimbare, câteva ore de lucru, de somn, de joc şi încă vreo 2-3 ani în care mă împiedic de respectiva carte, dar refuz să o pun în bibliotecă. A treia şi cea mai gravă e citit constant câteva pagini în fiecare zi, dintr-o carte care mă ajută la facultate/lucru/orice altceva esenţial în viaţă, până când mă ia greaţa şi apuc o altă carte din prima categorie, să îmi revin.... Read More | Share it now!

Cum a fost când am apărut la TV

Cum a fost când am apărut la TV

“Ai vrea să povestești la un matinal despre grupul nostru de scris?” – m-a întrebat Bianca, în timpul uneia dintre întâlnirile săptămânale din noiembrie.
“Cu mare plăcere!” – am dat eu din cap, complet pe lângă. La doar 4-5 ore de somn pe noapte, stat peste program la lucru zilnic și apoi lucrat încă 2-3 ore în fiecare seară la cartea mea, eram pe val.... Read More | Share it now!

3 principii de revizuit ce ai scris

3 principii de revizuit ce ai scris

Era luni dimineaţă şi stăteam în faţa laptopului, recitind primul şi ultimul capitol din varianta 1 din cartea mea, când m-am apucat cu mâinile de frunte, am scrâşnit din dinţi, apoi am dat totul la o parte şi le-am rescris de la 0.... Read More | Share it now!

%d bloggers like this: