
Stufo sau de ce nu-mi plăcea desenul în creion

Scurtă istorie alternativă a sarmalelor
Sarmalele au fost aduse din Orient pe Drumul Sarmalelor, un echivalent culinar al Drumului Mătăsii. De multe ori însă, sarmalele nu mai reuşeau să ajungă, pentru că erau mâncate pe Drum. În schimb, ajungeau degetele mirositoare cu parfum de sarmale. Timp de secole, sarmalele au rămas un mare secret; nu se ştia cine le face, cum le face, din ce le face. Ce sunt sarmalele? Se zvonea că existau papi care voiau să dea toată papaţia numai ca să afle secretul sarmalelor.... Read More | Share it now!

How to train your cinema 3
Acum câțiva ani, pe când am fost cu domnul M la How to train your dragon 2, s-a întâmplat ca proiecția să nu fie calibrată cu ochelarii 3D. Domnul M s-a ridicat, i-a anunțat pe cei responsabili, și apoi s-a întors pe scaun la un film ceva mai ok, dar încă nereparat complet.... Read More | Share it now!

5 paşi să rezolvi eficient un puzzle de parcă viaţa ta ar depinde de rezultat
Pistolul rece îţi apasă tâmpla. Tremuri din toate încheieturile, sub frângia care te-a imobilizat pe scaun. Nu ştii cine e sub cagula neagră; dar simţi cum rânjeşte când îţi toarnă propunerea. “Poţi scăpa cu viaţă” – zice, pe o voce răguşită – “dacă rezolvi un puzzle contratimp.” E rândul tău să rânjeşti subtil. Doar ştii că vei scăpa cu viaţă; ştii, pentru că ai citit postul următor.... Read More | Share it now!

Cum să (nu) scrii o lucrare de disertaţie, în 25 de paşi simpli
Apucă-te cât mai târziu. Ideal ar fi cu doar 1-2 săptămâni înainte de deadline. Până atunci te documentezi, nu? Decide despre ce vrei să scrii. Fă un cuprins foarte elaborat. Ce dacă vei constata că nu apuci să tratezi nici…

Subtile şi recente
Stau în tren de câteva ore, tocmai am terminat de citit o carte (tare stupidă, de altfel), am pus-o lângă mine și mi-am luat telefonul. Un nene bătrân și gras care a dormit tot drumul mă vede și începe să imite exagerat către cucoanele din fața lui butonatul pe telefon. “Numai tâmpiți în ziua de azi domnule, nu mai citește nimeni, o generație de analfabeți și idioți! Și ei o să ne conducă!”. Mă uit rânjind către una dintre cucoane (care încearcă să dreagă situația spunând că tinerii citesc digital, spre indignarea și revolta domnului) și îmi bag cartea și ochelarii în rucsac. Gotta live the stereotype.... Read More | Share it now!
![Prizonierul etern al facultăţii [Proză scurtă]](https://www.maribranze.ro/maribranze/wp-content/uploads/2017/02/grille-1848975_1920-150x150.jpg)
Prizonierul etern al facultăţii [Proză scurtă]
Octombrie 2019.
La doi ani după ce ai terminat finalmente facultatea, ţi s-a eliberat diploma de absolvire.... Read More | Share it now!
![Legenda trenului IR1522 [Proză scurtă]](https://www.maribranze.ro/maribranze/wp-content/uploads/2016/09/train-1148965_1920-150x150.jpg)
Legenda trenului IR1522 [Proză scurtă]
Hărmes-Bărmes, zeul autohton al călătoritului, cerificat cu șapte diplome, cinci onoruri și zece articole în presa locală, stătea tolănit pe canapeaua lui de piele, ronțăind jeleuri și scărpinându-se pe după ceafă cu unghia degetului mic de la mâna stângă.
În fața lui, rând pe rând, șoferi de toate felurile, vatmani, căpitani și șefi de tren soseau și îi pupau tălpile, aducăndu-i ofrande și sperând la un patronaj responsabil pe durata întregii călătorii.... Read More | Share it now!

O seară de scris
Nu mai scrisesem aproape deloc în ultima lună jumătate, aşa că era cazul să îmi dau singură un şut şi să mă pun pe treabă. Aveam motive valide pentru pauza îndelungată, dar nu mai aveam scuze pentru amânare. Trosnindu-mi degetele, ştergându-mi ochelarii şi luându-mi o ceaşcă de ceai lângă mine, mi-am trântit laptopul pe genunchi.... Read More | Share it now!

Chestii dubioase pe care le-am căutat pe google pentru cartea pe care o scriu acum
Nu poţi scrie o carte fără research intens. Iată câteva lucruri despre care m-am documentat eu pentru Convenţia Nemuritorilor:... Read More | Share it now!
![Umbra lui Alexandru cel Mare [Proză scurtă]](https://www.maribranze.ro/maribranze/wp-content/uploads/2016/02/playing-cards-1068888_1920-150x150.jpg)
Umbra lui Alexandru cel Mare [Proză scurtă]
Alexandru Macedon se scărpină pe după ureche, rozând inconştient asul de inimă neagră şi bâţâind concentrat sandaua din piciorul drept.
–În noaptea aceasta erai foarte aproape să mă învingi pentru întâia dată, domnişoară Cătuşaru. Aproape – dar aproape – că sunt mândru de tine. Pe data viitoare! Nu uita de antrenament.... Read More | Share it now!
![Cotitura [Proză lungă]](https://www.maribranze.ro/maribranze/wp-content/uploads/2015/04/Senynatate_VI_by_confused_kitsune-150x150.jpg)
Cotitura [Proză lungă]
Zâna Peticelor era atât de umflată stând acolo pe patul cu baldachin şi înfulecând prăjiturele şi toată lumea din jur părea atât de hotărâtă să nu remarce asta, încât nu m-am putut abţine să nu-i spun că e grasă.
N-am făcut asta din răutate şi nici ca o bravură, ci pentru că eram pre-determinat să cred că mai există pe lume valori morale. Zâna Peticelor, pe cât ar fi fost ea de peticită, era totuşi o zână, prin urmare un reprezentant al binelui, frumosului şi toate cele care nu şi-ar găsi nicicând locul într-o campanie electorală. Înţelegeam dacă masiva ei alură ar fi fost determinată genetic sau cauzată de vreo boală; sau, şi mai rău, dacă ar fi fost un simbol agricultural; dar statul toată ziua pe o grămadă de perne, înfulecând alune, floricele şi negrese în această succesiune în timp ce o grămadă de privitori păreau prea ofuscaţi de grandoarea statutului ca să mai comenteze… cum să zic eu, chestia asta îmi făcea sinusurile să-mi pulseze nervos şi ritmic a indignare. Aşa că am făcut-o.
Ştiam că nu e deloc politicos să insulţi o zeitate locală şi ştiam că vor fi consecinţe deloc armonioase. Dar uneori vocea aia înaltă din străfundurile cefii mele producea scuze mult prea scandaloase ca să se opună până şi raţiunea; prin urmare i-am zis-o, i-am zis-o cu năduf şi respirând rar, şi pe cuvânt că i-aş mai zice-o şi acum daca aş mai avea ocazia.
–Cucoană, eşti grasă. Eşti atât de grasă, încât ar încăpea în tine trei colonii de manguste şi tot ar mai fi loc pentru un tunel interconector. Eşti grasă rău de tot şi zău că nu se cuvine să fii zână la grăsimea ta.
După care am pufnit privindu-i faţa mistreţiană fix vreo trei secunde, m-am întors pe călcâie, am închis ochii şi-am strâns pumnii, aşteptându-mi sentinţa.
–Furabie ama Randif – vocea îi era extrem de groasă şi cu urme clare de probleme respiratorii – Furabie ama Randif – zise iar (oare voia să aibă impact mai mare? sau îşi găsea greu ideile) – te blestem să resimţi toată viaţa ta prima durere pe care o vei simţi începând cu acest moment, de orice natură ar fi ea.
Mi-am pus pălăria în dreptul inimii, am făcut o plecăciune (fiind tot cu spatele la ea!), după care am coborât rânjind de pe podium, confundându-mă cu fundalul înainte să mă ia la întrebări cineva din mulţimea uluită.... Read More | Share it now!

Subtile de Bucureşti
Mă duceam între cursuri la patiserie după covrigi. Am observat un grup de tineri – păreau de liceu – trecând pe lângă librăria Eminescu. Una dintre fete avea o carte în mână – probabil ceva din colecţia Adevărul, pe care o citea destul de prinsă – însă deodată s-a oprit fascinată, să se holbeze la ofertele 2+1 cu Fifty Shades of Grey.
-Are o carte în mână şi mai stă să se uite după altele în vitrină? Ce p%%% mea! – strigă un tip din grup după ea, apucând-o de braţ şi trăgând-o mai departe, spre hazul celorlalţi.... Read More | Share it now!

Cum am făcut un dovleac de Halloween
Anul ăsta m-am hotărât să fac un dovleac de Halloween. I-am spus în trecere domnului M. de idee şi, spre surprinderea mea, a fost chiar foarte încântat de propunere.... Read More | Share it now!
![Haremul [Proză scurtă]](https://www.maribranze.ro/maribranze/wp-content/uploads/2015/10/vintage-340435_1280-150x150.jpg)
Haremul [Proză scurtă]
Într-o zi însorită, Eroul se ridică vesel din scaunul său de paşă şi hotărî să-şi viziteze haremul. Acesta era păzit de un crocodilozaur mutant care suferea de gripă, aşa că-şi pusese un fes pe cap. Din păcate, o parte din câmpul său vizual era blocat. Prin urmare, nu-şi recunoscu stăpânul şi se repezi cu cele opt gheare de 37,5 cm drept spre el.
—Stai, fiinţă tridimensională cu creier de cinci grame! strigă Eroul la random, ascunzându-se după o tufă.
Dar crocodilozaurul continuă să-l atace! Şi să-l atace! Şi să-l atace! Bietul Erou era într-o situaţie disperată. Deodată însă…... Read More | Share it now!