![Dispariţia lunii a 13-a [Bandă desenată]](https://www.maribranze.ro/maribranze/wp-content/uploads/2015/09/13-150x150.png)
Dispariţia lunii a 13-a [Bandă desenată]
Acum ceva timp, am făcut un comic pentru Glorioasa Fanzină.
Tema era “Luna a 13-a”.
M-am distrat teribil desenând dinozăurei. :D
Edit: A apărut şi o variantă online a revistei. Pe lângă comicul de aici, am mai ajutat şi la scenariul comicului “Legenda lunii a 13-a”, desenat de talentatul Octavian.... Read More | Share it now!
Toate scrierile
Iată o listă cu toate scrierile postate până acum pe site (Proză scurtă, proză lungă, poezii, teatru, scrieri în engleză, altele). Enjoy!... Read More | Share it now!
![Romanţă sezonieră [Proză scurtă]](https://www.maribranze.ro/maribranze/wp-content/uploads/2015/09/0000-150x150.png)
Romanţă sezonieră [Proză scurtă]
Într-o zi de vară ca asta (Doamne, ce urăsc vara), te-am chemat deoparte să-ţi împărtăşesc cel mai mare secret al meu: cum că nu credeam în teoria heliocentrică. Pentru mine nu existase vreodată Galilei; nu se putea ca lumea să se învârtă în jurul Soarelui. Lumea, sigur sigur, se învârtea în jurul tău.... Read More | Share it now!
![Zero [Proză scurtă]](https://www.maribranze.ro/maribranze/wp-content/uploads/2015/09/zero-digital-clock-1525639-150x150.jpg)
Zero [Proză scurtă]
My first mistake was thinking you were the absence of value. You proved to me you were the value of absence. I was expecting nothingness. Instead, I found existence.... Read More | Share it now!
![Cronicile cratiţei [Proză scurtă]](https://www.maribranze.ro/maribranze/wp-content/uploads/2015/09/1194984056667626683fondue_uliphant_01.svg_.med_-150x150.png)
Cronicile cratiţei [Proză scurtă]
În casa doamnei M., toată lumea munceşte.
Limitată de polonicul ursuz cu accent de mafiot şi de tigaia absurdă cu rol de mătuşă colectivă, existenţa mea a fost de-a dreptul trivială. Provin dintr-o familie cu un simţ al conductibilităţii termice deosebit de dezvoltat, aşa că, la venirea mea, am fost privită cu o mare neîncredere. Probabil că toţi se aşteptau să am un aer de domnişoară cu pretenţii, la fel ca priza de pe peretele dinspre vest, care se plângea că o dor circuitele de aproximativ opt ori pe zi; eu însă le-am dovedit contrariul. Deşi aveam un stil de lucru original, diferit de al tuturor celorlalte cratiţe şi nu întotdeauna benefic, cumva, la sfârşitul supei, toate îmi fierbeau bine.
Dar binele nu poate dura pentru totdeauna şi, cu timpul, apar probleme pur existenţiale. Cea mai mare dilemă a mea s-a materializat în prezenţa domnişoarei M.P.... Read More | Share it now!
![Fureclerul [Proză scurtă]](https://www.maribranze.ro/maribranze/wp-content/uploads/2015/04/Senynatate_VI_by_confused_kitsune-150x150.jpg)
Fureclerul [Proză scurtă]
În sufrageria decorată, mai nou, cu draperii grena cu vidre înotând, se organizase o adevărată Curte Supremă. La ea luau parte toţi membrii clanului Furabie (mai puţin pisica, exclusă prin hotărâri amiabile comune), acţionând, pe rând, şi ca apăraţi, şi ca martori. Exista şi un judecător suprem, cu o autoritate de necontestat – soră-mea Rheea.... Read More | Share it now!
![Killing Jenny [Proză scurtă]](https://www.maribranze.ro/maribranze/wp-content/uploads/2015/08/325065-150x150.jpg)
Killing Jenny [Proză scurtă]
He had always loved Jennifer –desperately, endlessly, loved her the way he could, loved holding her tight in his arms. So that evening’s Jennifer had come out as something out of his own mind’s conception; he still couldn’t clearly recount her words, her “ain’t-got-time-for-this” lack of reasoning and her hurried, inconvenienced dash through the door. That bell had rang furiously, the bell she had got for him at some point and hung over the doorknob; it was a sound of wreckage. It was –let’s see, it was right after Jennifer had moved, and he –he had bought that Bourbon bottle to celebrate with her. And after she had left, he –what had he done? He was shaking, that he knew; shaking like the devil, somewhat in the same position she had left him, or maybe tripping and falling over himself, or maybe standing still, and the television was on, and he had turned it off, and the fuzzy noises had ceased, and he had finally come to a realization, and –he had smiled.... Read More | Share it now!
Impresiile unui inginer despre Facultatea de Arhitectură (constatate de domnul M. după 10 minute de stat în holul de la intrare)
Ce multă lume fuge.
De ce vă grăbiţi toţi?
Predare? Păi nu s-a terminat acum 10 minute? La ce vă mai duceţi?
Ce de chestii cară unii!
Încep să disting nişte tipologii de studenţi…
Oamenii care fug disperaţi pe scări sau spre lift.
Oamenii care cară tuburi şi foi şi machete. Cum puteţi să căraţi atâta? La noi îţi ajunge un rucsac cu un laptop.
O groază de fete!
Mulţi hipsteri.
(Definitely hipsteri).
Lume super fashion. Nu înţeleg, dacă de abia aveţi timp să dormiţi, cum să mai fashion?... Read More | Share it now!
![Mincuficarea [Proză scurtă]](https://www.maribranze.ro/maribranze/wp-content/uploads/2015/05/zombie-949915_1920-150x150.jpg)
Mincuficarea [Proză scurtă]
Toată lumea din ateliere avea ochii hămesiţi şi adânci înfipţi în orbite, pielea transparentă şi scofâlcită şi gura rânjind în parabolă perfectă.
Începuse cu studenţii din anul 4. Când până şi cel mai chillax din cei 350 constatase că lucra de peste 24 de ore sărind de la o predare la alta, izbucnise epidemia. La început, câte un student-doi din fiecare atelier se bloca lucrând, ridica privirea către infinit cu mâinile întinse în faţă şi începea să se descărneze. Dezintegrare lentă, ireversibilă, dar sigură. Ceilalţi nu îl băgau în seamă. Erau obişnuiţi să le mai cadă câte un echer, să îşi mai înfige cuţitul în câte un deget lucrând la machetă sau să li se mai lipească ochii cu adeziv instant de 5 secunde. Accidentele erau comune în meserie. Chiar şi să îţi arunci laptopul pe geam când se bloca randarea după 5 ore şi apoi să plângi pentru 5 zile era un lucru obişnuit. Însă studenţii infestaţi ieşeau din obişnuit.... Read More | Share it now!
![Vecinii mei de sus [Poezie]](https://www.maribranze.ro/maribranze/wp-content/uploads/2015/04/ziXeXX75T-150x150.gif)
Vecinii mei de sus [Poezie]
Vecinii mei de sus
Mă sperie nespus.
Trăiesc mereu cu teama mea
C-or da o gaură-n podea.... Read More | Share it now!
Furdetectivii lui peşte inc. [Proză scurtă]
–Brr, ce frig a fost azi la şcoală!
Replica – spusă pe un ton cât se poate de treumurător într-o după-amiază cât se poate de tremurătoare de ianuarie – nu mă determină decât să mişc un singur muşchi facial – şi asta mai mult din datoria de empatie, decât din sinceritate. Pentru mine, care stătusem întreaga zi în bucătărie lângă foc, moţăind cu nasul în laptop, noţiunea de frig nu exista decât drept ceva îndepărtat şi vag, cam la aceeaşi distanţă în timp şi spaţiu cu Era Glaciară. Pentru partenera mea de conversaţie însă – îngheţata de Seny – era evident efectul cauzat de temperaturile joase – dovadă însuşi faptul că încă îşi mai freca mâinile una de alta clănţănind, roşie şi agitată.... Read More | Share it now!
![Dragă carte [Proză scurtă]](https://www.maribranze.ro/maribranze/wp-content/uploads/2015/04/books-1082942_1920-150x150.jpg)
Dragă carte [Proză scurtă]
Ştii ceva? Eu am pretenţii de la tine. Nu vreau să fii „o carte”. Vreau să fii „cartea”. Cartea cu care, în primul rând, realizez o conexiune mintală. Cartea pe care am descoperit-o eu prin propria judecată. Nu mi-a fost recomandată, nu era într-o listă de „cărţile cele mai populare”, ci mi-a atras atenţia în mod subliminal, fie prin titlu, fie prin copertă, fie prin însăşi existenţa ei. Cartea al cărei fir narativ nu l-am putut prevede, chiar dacă până la ultima pagină mi-am stors creierul. Cartea pe baza căreia pot specula şi duce mai departe şi alte idei, analogii şi ipoteze. Cartea care începe să fie cu adevărat carte abia după ce o termin de citit şi realizez că trebuie să o reanalizez, recitesc, reinterpretez ca să-mi confirm mie că am înţeles-o. Cartea pe care o pot discuta cu propria conştiinţă. Atunci, şi numai atunci, dragă carte, poţi fi cartea mea.... Read More | Share it now!
![The truth about birds [Short story]](https://www.maribranze.ro/maribranze/wp-content/uploads/2015/03/raven-242670_1920-150x150.jpg)
The truth about birds [Short story]
He showed me a painting of a bird. Swift movements, smooth angles; the essence of aerodynamics. He told me that flying is the act of perfection. He told me how birds are freedom itself. He regarded them as delicate, perishable beings that disappear if touched. To him, birds were the ideal that you can only earn towards, but never reach.... Read More | Share it now!
![Fighting for freedom [Short story]](https://www.maribranze.ro/maribranze/wp-content/uploads/2015/03/708791_370-150x150.jpg)
Fighting for freedom [Short story]
Five years had passed since the Permanent Network Surveillance Law had been voted for; five years in which gradually, about 60% of the users of the internet had abandoned it. First it had come off as a protest – a protest against great corporations trying to amplify their control over mankind. A protest beyond that of simply marching on the street, holding signs asking for justice; a protest of boycotting, of crashing sites of said grand corporations and of refusing their services entirely. But ultimately a protest.... Read More | Share it now!
![Reaching out to you [Short story]](https://www.maribranze.ro/maribranze/wp-content/uploads/2015/03/Boo_by_confused_kitsune-150x150.jpg)
Reaching out to you [Short story]
The day I first approached you was an ordinary day in a long row of ordinary days; but then it was this particular encounter that decided in my head that I was a privileged being; for, as a cat, I could connect with people with much more ease than they could do it among themselves.
At least a month had passed since, upon going to bed as a 30 something year-old man, I suddenly and perplexingly woke up as a member of Felis domesticus. That is to say, I woke up in the body of a cat, while still retaining a human consciousness and ability to discern facts. It had taken me quite some time till I had finally coped with seeing the world in greenish blue tints, hearing every little sound wave as is amplified and, most disturbingly, smelling every ounce of odor of organic and non-organic entities. But even so, beyond my enhanced senses, what truly bothered me were my cat instincts; I had to obey them whether willing or not; yet I couldn’t help but rationalize my behavior and feel ashamed of it from a human perspective.... Read More | Share it now!