Impresii de la: a opta ediţie a Atelierului de confecţionat personaje fantastice

Sâmbătă am participat la cea de a opta ediţie a Atelierului de confecţionat personaje fantastice, organizat de scriitorul Dan Rădoiu şi editura Crux Publishing, în grădina ceainăriei La un Ceai, în plin soare plăcut de primăvară şi cu ceai cu gheaţă la pahar. De această dată, tema a fost basmul, urmând funcţiile identificate de Vladimir Propp (sau măcar o parte dintre cele 32), dar încercând să ne aplicăm propriul twist asupra personajelor.

După o introducere interesantă a o parte dintre funcţii şi după ceva discuţii în care toată lumea părea împotriva trope-urilor şi clişeelor asociate personajelor de basm (şi pe bună dreptate!), s-a ajuns la un personaj principal tare simpatic. “Zmeucica”, adică Mirabela Dafin din clanul Dafin, era prinţesa zmeilor cea delicată (sau răsfăţată?), având trei fraţi musculoşi şi plini de tatuaje cu un laborator secret de droguri (Ciuperci? Dafin halucinogenic? – părerile variau) în pivniţa palatului. Iar personajul negativ? Făt-frumos de la ANAF, băiat de bani gata care făcea grătar folosindu-se de abilităţile speciale ale calului fermecat Fane, ce scotea flăcări pe nări şi voia să se întoarcă pe tărâmul magic al zmeucicăi.

De fapt, s-a trecut chiar la o interpretare a începutului poveştii, în care şi-au intrat în rol atât Mirabela, cât şi FF şi Fane, spre hazul tuturor.

A urmat partea efectivă de scris şi de citit a poveştilor. Mi s-a părut interesant cum fiecare a încercat să se concentreze pe alt aspect al promptului: s-a ajuns astfel la o poveste serioasă despre prinţesa-zmeu, la o poveste în care acţiunile lui FF pe tărâmul magic aveau consecinţe subtile în lumea reală şi la mai multe poveşti cu tentă umoristică (ceea ce am încercat şi eu să scriu). Din păcate, cred că era prea ambiţios ce ne propusesem pentru timpul scurt pe care îl aveam la dispoziţie. Ceva sigur nu a mers bine la povestea mea, pentru că am plecat cu impresia că am scris mult şi prost (cum scriu de obicei când sunt sub presiune şi nu am timp suficient să îmi recitesc paragrafele dinainte şi să leg bine acţiunea).

Totuşi, exerciţiul a fost interesant şi util, dar parcă am simţit că, la sfârşitul lui, un lucru rămăsese neclar. Nu ştiam dacă ne-am propus să facem un basm sau un anti-basm. Mie mi-ar fi plăcut mai mult varianta a doua, pentru că nu am fost niciodată un mare fan al acestei specii literare (nu mă încântă ideea de personaje arhetip). Astfel am fi ajuns, probabil, la o poveste în care personajele se confruntă cu unele dintre funcţiile enumerate ale basmului, dar personajele însele ajung să le deconstruiască şi să îşi pună întrebări despre ele. Un meta-basm, oarecum, în care am fi apelat constant la breaking the fourth wall. Însă sigur ar fi fost nevoie de o abordare mai calculată şi mai mult timp pentru aşa ceva.

În concluzie, a fost o ediţie puţin diferită faţă de celelalte de până acum la care am participat, în care mi s-a părut că a predominat partea de gândit şi de pus probleme asupra a ceea ce face o poveste tradiţională o poveste – oarecum în detrimentul părţii umoristice a atelierului (deşi am avut parte de o mulţime de râsete). Totuşi, s-a menţinut aceeaşi atmosferă plăcută, creativă, gata de brainstorming, şi am apreciat faptul că evenimentul s-a ţinut nu înăuntru, ci în grădina ceainăriei, pe o astfel de vreme frumoasă.

Mă întorc la scris propria carte – sunt în urmă faţă de numărul de cuvinte propuse pentru Camp Nano!

Comments

comments