Impresii de la: Final Frontier V, Târgul de carte SF şi Fantasy

Impresii de la: Final Frontier V, Târgul de carte SF şi Fantasy

În weekend am participat, pentru prima dată, la Final Frontier, singurul târg de carte SF şi fantasy organizat în Ro. Evenimentul se află deja la a cincea ediţie, cea din acest an desfăşurându-se la Connect Hub. Pe lângă standurile cu cărţi ale fiecărei edituri din domeniu şi spre deosebire de Kilipirim (care s-a rezumat la partea de “târg”), la FF s-au desfăşurat şi diverse ateliere şi întâlniri legate de scris, desenat sau construit de personaje şi au avut loc mai multe lansări de cărţi, concursuri sau jocuri interactive. Într-un fel, a fost ca o mini-convenţie a fanilor SF/F.

De data aceasta, am fost însoţită de Oana (în ambele zile) şi de Cristina (doar duminică), partenerele de scris din (aproape) fiecare weekend, de prin noiembrie încoace.

20160402_151121 20160402_15124520160402_151432

Trebuie să recunosc ceva: fantasy citeam mult când eram mai mică, însă de ceva vreme, nu mai am răbdare de el (sau cel puţin, nu de fantasyul cu setting medieval); iar SF (ignorând trilogia iniţială bazată pe filmele Star Wars, una dintre primele mele iubiri literare) am început să citesc de doar câţiva ani şi îmi place mult mai mult. Totuşi, pasiunea mea rămân cărţile mystery şi, din fericire pentru mine, târgul nu s-a limitat la SF/F, ci a avut şi alte genuri literare – inclusiv romane poliţiste.

Au participat mulţi expozanţi, de la edituri cunoscute precum Nemira, la edituri precum Tritonic, de care nici nu mai auzisem înainte; plus standuri de board games, tricouri pictate, cărţi străine, reviste româneşti… Erau chiar şi câţiva cosplayeri, cei mai mulţi din Star Wars – am văzut, la un moment dat, un Vader impozant urmat de doi Kylo Reni micuţi, dar determinaţi să ţină pasul.

20160402_151444

Nu am asistat la nicio lansare, însă tot am participat la două ateliere. Cel de sâmbătă a fost o întâlnire Wolf’s Pack, un cenaclu literar în cadru căruia s-au citit două poveşti, cea de a doua aparţinându-i scriitorului Florin Pîtea. Mi s-a părut interesant că, după citirea fiecăreia dintre ele, s-au luat toţi participanţii la rând şi li s-a cerut feedback – cred că poţi învăţa multe astfel.

Cel de al doilea a fost Atelierul de confecţionat poveşti fantastice, ediţia a 7-a, susţinut de scriitorul Dan Rădoiu şi editura Crux Publishing. Din păcate, deşi se anunţase o trupă de teatru care se interpreteze poveştile citite, spaţiul alocat a fost mult prea mic şi s-a renunţat la idee; ne-am strâns toţi într-o mini sală de conferinţă evident gândită pentru mai puţini oameni (nici mobilierul ales nu prea ajuta), însă nu a contat. Atmosfera a fost la fel de plăcută ca la ediţiile trecute la care am participat (5 şi 6), iar imaginaţia care o luase razna (confecţionându-l pe Mircea I. Popescu, funcţionar public la 45 de ani, pasionat de tricotat şi invitat la o emisiune de extreme survival) a fost temperată pe alocuri de probleme de logistică de scris. De fapt, după exerciţiul de prompt writing (sau prompt creating, mai degrabă), discuţia s-a îndreptat mult către tehnici de scris, abilitatea de a scrie, importanţa exerciţiului zilnic, autori cunoscuţi… Aşadar, o ediţie mai degrabă la nivel meta a atelierului (care mie mi-a plăcut tare mult).

20160402_151403 20160402_151102

În final, am plecat de la FF cu şase cărţi (care s-au aşezat frumos lângă cele trei cumpărate de la Kilipirim). Am apucat deja să citesc patru dintre ele (Renegaţii; Pânza de păianjen; Inorogul, bicicleta şi radioul cu galenă; O hucă în minunatul Inand). Presimt că o vreme o să mă lenevesc cu scrisul la romanul meu, până le termin pe toate…

2

stânga: Kilipirim; dreapta: Final Frontier

Aştept, oricum, cu mult interes şi ediţia următoare de la Final Frontier. Mi-a plăcut atmosfera evenimentului, am cunoscut lume nouă, am rămas surprinsă de câţi autori români se publică în prezent. Faţă de mine din urmă cu un an, cu scrisul în plop şi paralelă cu tot ce ţine de literatura contemporană, de câteva luni încoace (dincolo de faptul că am ajuns să scriu aproape constant), simt un scop (şi o plăcere!) mult mai mare în ceea ce fac.

(Poate – cine ştie? – până la următoarea ediţie îmi termin şi eu de scris şi de editat Convenţia nemuritorilor. Deocamdată însă m-am blocat într-un capitol de aproape două săptămâni şi am trecut la scris unele care au loc mai târziu. Luni, spre exemplu, m-a lovit o pană de curent în stil Deux ex machina şi am scris un întreg capitol a cărui acţiune se desfăşoară în întuneric. E ceva cu întunericul şi cartea asta. Ideea generală a plotului a fost gândită tot în cadrul unei pane de curent, sfârşitul mi-a venit în minte stând în întuneric o oră de brainstorming, iar acum constat că scriu cel mai bine când nu am nicio distragere în jur – nu lumină, nu internet, nu alte cărţi.)

Comments

comments