Un nemuritor multimiliardar în vârstă de trei milenii organizează o convenţie secretă, pentru a-i cunoaşte pe ceilalţi nemuritori din lume. Odată ce se adună toţi în acelaşi hotel însă, organizatorul are alte planuri cu ei…... Read More | Share it now!
Astăzi frunzăream un caiet vechi cu idei proprii de scris, când am dat peste o listă de poveşti în ramă pe care nu am mai ajuns să le pun pe hârtie vreodată. Lista se chema “15” şi era numerotată descrescător de la 7 la -7, fiecare număr având asociat un nume sau un titlu de personaj. Premisa era simplă: personajul de la povestea 7 avea o poveste axată numai pe personajul de la povestea 6; personajul de la povestea 6 abia îl observa pe cel de la 7, însă era total concentrat pe cel de la 5 şi aşa mai departe. Povestea zero trebuia să fie un soi de oglindă, de teritoriu neutru, în care totul se vedea din afară, de la distanţă, obiectiv şi omniscient, iar de la -1 la -7 încolo, toate personajele respectau aceeaşi regulă, însă erau puse într-o ipostază asemănătoare cu cei pe care îi oglindeau. Astfel, spre exemplu, personajul -4 era un soi de antiteză la 4, -3 era ceea ce ar fi putut să ajungă 3, dacă schimba numai un mic aspect al existenţei lui şi aşa mai departe.... Read More | Share it now!
Sâmbătă am participat la cea de a opta ediţie a Atelierului de confecţionat personaje fantastice, organizat de scriitorul Dan Rădoiu şi editura Crux Publishing, în grădina ceainăriei La un Ceai, în plin soare plăcut de primăvară şi cu ceai cu gheaţă la pahar. De această dată, tema a fost basmul, urmând funcţiile identificate de Vladimir Propp (sau măcar o parte dintre cele 32), dar încercând să ne aplicăm propriul twist asupra personajelor.... Read More | Share it now!
În weekend am participat, pentru prima dată, la Final Frontier, singurul târg de carte SF şi fantasy organizat în Ro. Evenimentul se află deja la a cincea ediţie, cea din acest an desfăşurându-se la Connect Hub. Pe lângă standurile cu cărţi ale fiecărei edituri din domeniu şi spre deosebire de Kilipirim (care s-a rezumat la partea de “târg”), la FF s-au desfăşurat şi diverse ateliere şi întâlniri legate de scris, desenat sau construit de personaje şi au avut loc mai multe lansări de cărţi, concursuri sau jocuri interactive. Într-un fel, a fost ca o mini-convenţie a fanilor SF/F.... Read More | Share it now!
Ieri am fost la prima zi de Kilipirim, târgul de carte cu discount. Ediţia de primăvară din 2016 are loc între 30 martie şi 3 aprilie, în Unirea Shopping Center. Urmărind semnele de pe podea, trecând pe sub o grindă joasă şi de-a lungul unui culoar cu standuri cu pietre magice, lumânări parfumate şi reclame la experienţe ezoterice, am ajuns, finalmente…... Read More | Share it now!
E a doua oară anul ăsta şi una dintre puţinele dăţi în viaţă când termin de citit o carte atât de reuşită, de surprinzătoare şi de intensă, încât simt şi la ore după sângele fierbând în mine; şi simt o invidie imensă că stilul meu de a scrie nu e aşa experimentat, că povestea mea încă nu a atins acelaşi nivel, că nu reuşesc să transmit acelaşi neaşteptat la fiecare pas.... Read More | Share it now!
Prin 2012, cineva de pe DeviantArt s-a gândit să îmi ia un mic interviu despre relaţia mea cu scrisul. Citindu-l acum, îmi dau seama că o parte dintre lucruri s-au schimbat destul de mult, deşi esenţialul a rămas acelaşi. Ataşez la fiecare răspuns şi comentariul meu din prezent, pentru comparaţie.... Read More | Share it now!
Sâmbătă am participat la cea de a şasea ediţie a Atelierului de confecţionat poveşti fantastice, susţinut de Editura Crux Publishing şi scriitorul Dan Rădoiu la ceainăria La un Ceai. Pentru mine a fost abia a doua participare la aceste ateliere (mi-aş fi dorit să ştiu din timp şi despre primele ediţii), însă mi s-a părut mult mai distractiv decât data trecută.... Read More | Share it now!
![Umbra lui Alexandru cel Mare [Proză scurtă]](https://www.maribranze.ro/maribranze/wp-content/uploads/2016/02/playing-cards-1068888_1920-150x150.jpg)
Alexandru Macedon se scărpină pe după ureche, rozând inconştient asul de inimă neagră şi bâţâind concentrat sandaua din piciorul drept.
–În noaptea aceasta erai foarte aproape să mă învingi pentru întâia dată, domnişoară Cătuşaru. Aproape – dar aproape – că sunt mândru de tine. Pe data viitoare! Nu uita de antrenament.... Read More | Share it now!
![Cotitura [Proză lungă]](https://www.maribranze.ro/maribranze/wp-content/uploads/2015/04/Senynatate_VI_by_confused_kitsune-150x150.jpg)
Zâna Peticelor era atât de umflată stând acolo pe patul cu baldachin şi înfulecând prăjiturele şi toată lumea din jur părea atât de hotărâtă să nu remarce asta, încât nu m-am putut abţine să nu-i spun că e grasă.
N-am făcut asta din răutate şi nici ca o bravură, ci pentru că eram pre-determinat să cred că mai există pe lume valori morale. Zâna Peticelor, pe cât ar fi fost ea de peticită, era totuşi o zână, prin urmare un reprezentant al binelui, frumosului şi toate cele care nu şi-ar găsi nicicând locul într-o campanie electorală. Înţelegeam dacă masiva ei alură ar fi fost determinată genetic sau cauzată de vreo boală; sau, şi mai rău, dacă ar fi fost un simbol agricultural; dar statul toată ziua pe o grămadă de perne, înfulecând alune, floricele şi negrese în această succesiune în timp ce o grămadă de privitori păreau prea ofuscaţi de grandoarea statutului ca să mai comenteze… cum să zic eu, chestia asta îmi făcea sinusurile să-mi pulseze nervos şi ritmic a indignare. Aşa că am făcut-o.
Ştiam că nu e deloc politicos să insulţi o zeitate locală şi ştiam că vor fi consecinţe deloc armonioase. Dar uneori vocea aia înaltă din străfundurile cefii mele producea scuze mult prea scandaloase ca să se opună până şi raţiunea; prin urmare i-am zis-o, i-am zis-o cu năduf şi respirând rar, şi pe cuvânt că i-aş mai zice-o şi acum daca aş mai avea ocazia.
–Cucoană, eşti grasă. Eşti atât de grasă, încât ar încăpea în tine trei colonii de manguste şi tot ar mai fi loc pentru un tunel interconector. Eşti grasă rău de tot şi zău că nu se cuvine să fii zână la grăsimea ta.
După care am pufnit privindu-i faţa mistreţiană fix vreo trei secunde, m-am întors pe călcâie, am închis ochii şi-am strâns pumnii, aşteptându-mi sentinţa.
–Furabie ama Randif – vocea îi era extrem de groasă şi cu urme clare de probleme respiratorii – Furabie ama Randif – zise iar (oare voia să aibă impact mai mare? sau îşi găsea greu ideile) – te blestem să resimţi toată viaţa ta prima durere pe care o vei simţi începând cu acest moment, de orice natură ar fi ea.
Mi-am pus pălăria în dreptul inimii, am făcut o plecăciune (fiind tot cu spatele la ea!), după care am coborât rânjind de pe podium, confundându-mă cu fundalul înainte să mă ia la întrebări cineva din mulţimea uluită.... Read More | Share it now!
Sâmbătă am participat la un mic workshop de scriere creativă, intitulat Atelierul de confecţionat poveşti fantastice: Dai cu zaru’, vine haru’! ... Read More | Share it now!
![Din jurnalul unui vulpoi [Proză scurtă]](https://www.maribranze.ro/maribranze/wp-content/uploads/2016/01/fuchs-982784_1920-150x150.jpg)
Octombrie 20xx
Pagini recuperate din agenda personală de memorii a domnului Berteliandor, stimabilul vulpoi de la nr. 346, zona de nord a pădurii Farcrasului... Read More | Share it now!
De câţiva ani, particip la reading challengeurile de pe Goodreads, unde îţi propui tu câte cărţi vrei să citeşti într-un an şi îţi urmăreşti progresul. Anul trecut mi-am propus să citesc 50 de cărţi. În final, am depăşit cu puţin numărul, ajungând la 57 de cărţi.... Read More | Share it now!
Mă duceam între cursuri la patiserie după covrigi. Am observat un grup de tineri – păreau de liceu – trecând pe lângă librăria Eminescu. Una dintre fete avea o carte în mână – probabil ceva din colecţia Adevărul, pe care o citea destul de prinsă – însă deodată s-a oprit fascinată, să se holbeze la ofertele 2+1 cu Fifty Shades of Grey.
-Are o carte în mână şi mai stă să se uite după altele în vitrină? Ce p%%% mea! – strigă un tip din grup după ea, apucând-o de braţ şi trăgând-o mai departe, spre hazul celorlalţi.... Read More | Share it now!
